06.11.2010

"linistea sufletului"

            Nu stiu daca vremea mohorata de afara e de vina pentru felul in care ma simt azi dar cred ca totusi datorez toamnei multumiri pentru ca exista si astfel de zile in care mai putem vedea contururile vietii.
                 Sa incep de unde si cu ce? Cu plansul infundat din inima, cu zbaterea lenesa dar neincetata a sufletului ce striga mereu dupa ajutor?Chiar nu stiu..Pt ca ambele se suprapun, ambele au momente cand se contopesc, cand formeaza un tot ce ma inabusa, imi opreste rasuflarea, imi umple ochii de lacrimi si ma simt gol pe interior…gol de suferinta, de bucurie, gol de sentimentele care fac un om sa traiasca cu adevarat..
            Acum multi ani am citit intr-o carte marunta, total nesemnificativa, o fraza care mi-a ramas intiparita in creier..”rasul este masca pe care soarta il asterne pe chipul unui om pt a ascunde un strigat de durere”..eram aproape un copil cand am citit asta si am zambit..peste ani, am inceput sa rad, iar acum…acum rad in hohote..acum rad cu lacrimi, rad cu disperare..sunt prea multe momentele in care simt ca nu am nimic din ce mi-am dorit, in care imi doresc sa fiu plin de tot ce face viata mai frumoasa…sunt gelos pe oameni, pe natura, pe obiecte, pe tot! in fiecare gasesc si vad cate ceva care mie imi lipseste…si totusi, ce ar umple acest gol? mai mult ca sigur un suflet asemeni mie, un suflet devorat de aceeasi foame de sentimente,disperat dupa puterea de a darui totul..
                Si totusi, ar fi de ajuns ? tare mi-e frica ca nu, ca mereu voi gasi altceva spre care sa tanjesc, o alta modalitate de a ma simti un suflet singur si stingher…dar pina la urma ce e sufletul? poate el fi definit cumva ? pt ca prea des auzi “am sufletul gol” decat viceversa…imi doresc sa simt bucuria cu adevarat, sa iubesc cu toata fiinta mea, sa ma darui in totalitate cuiva..sa am cu cine construi o lume paralela, o luma a noastra, plina cu gandurile si ideile noastre unde raul nu exista, unde fiecare clipa e sublima iar timpul se scurge nepasator, fara sa ne bage in seama, gelos pe sentimentele si implinirea ce-o simtim..dar toate astea’s vise, realitatea este cea mai cruda trezire…este cosmarul nostru, al celor sentimentali si vinovati ca simtim nevoia sa daruim frumusete,incredere..

01.09.2010

"roua sperantei"

...picaturi de ploaie imi bat la geam...iar sufletul imi tese sperante ,ceea ce de mult nu a mai facut-o...imi e dor de o zi in care sa  pot zambi  si dansa pur si simplu pe ritmul inimii indragostite.ma indrept usor spre fereastra...privesc in zare...totul in jur mi se pare  atat de ireal....simt cum picaturile calde imi ating fata...imi indrept privirea spre cer,e atat de magic si in acelasi timp  atat de fascinant ma cuprinde un fior...plutesc :x imi intind aripile si ma indrept spre infinit ...unde nimic nu mai mai poate rani....simt cum totul se schimba in urma mea si las in spate tot ceea ce m-a dezamagit si m-a ranit.e atat de placut ... singuratatea a disparut si o data cu ea si teama de trecut iar amintirile au lasat loc unui nou inceput:).
   norii ca de catifea imi ating trupul si imi mangaie fata cu o delicatete inexplicabila ... e ca si cand te renasti si esti un copil nevinovat ce isi doreste sa fie alintat de catre parintii sai...aripile se intind formand un curcubeu si ma indrept spre un taram necunoscut ,oare sa fie visul ce-l tesea inima zi de zi de care nu ma mai puteam "dezlipi"???? sa fie oare "roua fericirii si a iubirii" unde poti sa fi tu insuti ,sa poti iubi fara sa ranesti ,sa asculti cantecul sufletului si sa poti simti ca in sfarsit esti un nou TU???


  PLUTESC....atat mai stiu,renunt sa ma mai gandesc unde voi ajunge si ce se va intampla...in sfarsit fac ce imi dicteaza fiinta ...ma las cuprinsa de valul rece si simt cum ma desprind de EU .... e atat de placut sa sti ca doar pt cateva minute poti sa fi inger ...si  sa poti calatori in lumi  inca nepatate de minciuni si rautate...ma scald in picaturi de ploaie colorate ...zambesc:)...totul e un vis din care nu m-as trezi niciodata....:X

29.08.2010

poveste de toamna

            Intr-o duminica dupa-amiaza, intr-o toamna frumoasa si calda, iesisesi din casa hotarat sa-ti scoti gandurile la plimbare. Te-ai indreptat catre parcul de langă casa bunicilor si cu ele de mana, te-ai asezat pe o bancuta retrasa, sa-ti tragi sufletul, chinuit de atatea framantari. Inchizi ochii, incerci sa te eliberezi de tine, sa-ti golesti mintea, sa-ti uiti sentimentele, sa încetezi sa fii uman. Dar iti apare un suras pe buze cand o raza de soare iti mangaie jucauş chipul, printre ramurile indoliate. Te-ai inconjurat de un adevarat cimitir de frunze, oriunde ai privi, ele zac moarte langa tine.
       Si din toate cate sunt, ridici in maini una singura. Intreaga sau strivita de alte frunze, respirand viata prin nervuri sau deja chinuita de apropierea mortii, nici nu mai conteaza, e frunza ta.

       Te-ai intors acasa. Obosit, inainte de culcare, ti-ai uitat frunza pe birou. Sora ta o considera doar o alta frunza pentru ierbarul tau, parintii nici nu au observat-o in palma ta cand te-ai intors acasa, au fost mai ingrijorati ca ai intarziat la masa, cat despre bunici… Poate nici nu mai ai bunicii langa tine, sa stii daca au observat frunza …
            Tu ai stiut ca frunza asta e speciala. Poate din simplul motiv ca e a ta, ai stiut ca are o poveste si motive pentru care s-a sinucis. Desi ceilalti ti-ar spune ca nu merita, tu esti convins ca e deosebita.Si o pastrezi pentru ca ai ales-o si pentru ca este a ta. Incepi sa te intrebi daca in parc, langa bancuta unde te-ai odihnit, nu erau alte frunze mai frumoase, mai mari sau mai colorate? Hmm … cam tarziu pentru regrete. Te framanta si întrebarea daca frunza ta e multumita ca ai ales-o tocmai tu? Oare îsi dorea pe altcineva, te visa altfel? Te considera suficient de bun pentru a o pastra? Daca intr-o zi iti va arunca in fata durerosul adevar ca nu are sentimente pentru tine?

           E tarziu…Si-ti place sa crezi ca merita, desi stii in adancul fiintei tale ca nu merge. Ca frunza se va ofili, ca vei ramane singur, ca ei nu i-a pasat nicicum ca visele tale purtau coloritul ei. E tarziu si te amagesti ca va fi frumos, cat va fi, ca vei ramane cu amintiri de neuitat, ca asta e tot ce conteaza. Te fura somnul, gandurile ti s-au imprastiat printre vise.

        Pe birou, nervurile frunzei crapa. Si tu ramai singur, amagit de visele tale, preocupat de propriile visuri, sperand ca merita.
        Acum nu mai e noapte, toamna s-a dus demult, dar tu continui sa te invalui in singuratate...

15.06.2010

ochii care nu se vad-se uita?!?!

             
               Cineva spunea că timpul şi distanţa sting o dragoste superficială,dar întăresc una adevărată. Toată lumea vorbeşte despre dragoste,cânta despre dragoste,dar oare cu toţii înţeleg adevăratul sens al cuvântului?Un cuvânt uşor de definit dar greu de înfăptuit,însă întelegem noi oare ca dragostea inseamna de fapt un sentiment de afectiune,de pretuire pentru cineva,care implica o neliniste provocata de banuiala infidelitatii fiintei iubite,grija de a pastra pentru sine un lucru de pret? N-am fost deloc surprinsa sa aflu in urma unui sondaj de opinie ca majoritatea persoanelor au tendinta de a vedea relatiile la distanta intr-o lumina sumbra .


              Este oare adevarata zicala:’’Ochii care nu se vad se uita?’’ O relatie este asemenea unui pachet cu avantaje si dezavantaje.Desigur ca distanta minimalizeaza vizibilitatea defectelor personei opuse.Iti pune pe tava tot ce e mai bun, dar iti ascunde partea mai putin buna a lucrurilor.De exemplu intalnirile virtuale pe internet,vorbitul la telefon,nu te ajuta prea mult in a cunoaste adevarata fata a persoanei iubite,comportamentul si starile ei adevarate.Intalnirile virtuale pot fii de cele mai multe ori inselatoare ,dar desigur,poti sa si risti.


            Nu contest faptul ca ar putea merge o asemenea relatie,dar de cele mai multe ori nu functioneaza.In cele mai bune cazuri ambele persoane sunt sincere,evlavioase si implica un mare grad de incredere.Mai mult de atat,niciodata nu va functiona o relatie, mai ales la distanta,daca primesti fara sa daruiesti sau daruiesti fara sa primesti. Ironia celor spuse pana acum e faptul ca o relatie este greu de mentinut si de-aproape,dar curios este ca relatiile in care persoanele implicate nu se vad,uneori pot duce chiar la casatorie.Greu dar nu imposibil


             Cu toate acestea,eu fac parte din grupul minoritarilor si afirm cu ardoare ca distanta poate apropia doua persoane daca exista o iubire adevarata si intentii serioase.Totul depinde si de mentalitatea fiecaruia. Distanta apropie atunci cand iti dai seama ce vei pierde daca vei lasa sa-ti scape din maini o persoana nepretuită.Niciodata nu vei sti ce ai avut pana nu-l mai ai.Uneori trebuie sa pierzi ca sa sti ce vrei. Daca a fost o dragoste la prima vedere ,exista minime sanse ca starea euforica de la inceput sa se mentina dar nu imposibil.Ceea ce ar putea sa mentina focul nestingibil dintr-o inima inflacarata ar fi gandul la ziua revederii şi daca intr-o relatie exista o temelie buna,o sa treaca cu siguranta de ‘’proba’’ timpului.

Dragostea inseamna pasiune, emotie si romantism

  
                                        Dragostea inseamna pasiune, emotie si romantism.

       “Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!”… dupa cum bine spunea Octacian Paler.

       In zilele noastre tot mai multi uita sa mai fie romantici si chiar daca sunt indragostiti sar peste aceasta stare minunata. S-au cam pierdut vremurile cand baietii duceau flori la intalnirea cu iubita sau cand ii trimiteau o scrisoare sau un mic cadou cu un text de dragoste ascuns in el. S-au cam uitat plimbarile mana in mana prin parcuri, strangerile de mana sau micile saruturi furate intr-o sala de cinema sau de teatru.. S-au cam uitat toate aceste mici detalii care sunt esenta romantismului. Nu o spun decat cu o parere de rau, caci dragoste poate exista si fara romantism, dar este ca si cum ai manca o mancare nesarata… cam aceasta este parerea mea.  

         

13.06.2010

in fiecare zi...













cuprinsa de un sentiment ciudat
imi indrept privirea catre cer
ma las prada sentimentelor
ce de mult ma "incercau"
si simt cum totul in jurul meu
prinde o noua forma si culoare.

ma intind pe iarba inca "cruda "
iar ochii mi se inchid usor
precum fulgul de nea ce se asternea
pe palma ta  fina ce imi mangaia chipu'.

acum-ca printr-o vraja intreaga viata
mi se deruleaza in fata ochiilor
intamplari ciudate si vise "destramate"
sunt primele ce imi revin in minte
facandu-ma sa tresar fara sa stiu
ca pe obraz,usor imi aluneca o lacrima.

ma simt ca la inceput
lipsita de viata si fara nici un scop
ma revad...aceeasi fiinta firava
care nu avea incredere nici macar in a sa umbra.

de abia acum realizez ca viata
pur si simplu a trecut pe langa mine
fara ca eu sa fac ceva,
sa o schimb cat de putin .

ma revolt si incerc sa ma schimb
dar fara rost...sunt doar amintiri...
insa din ploaia de lacrimi
ce acum imi inundau ochii,
revad un chip...
imi pare atat de cunoscut
insa nu pot sa il recunosc
e invaluit intr-o ceata ...

deschid ochii si zaresc luna de pe cer
cu glasu' tremurand ma intreb:de ce oare/?
iar cum stelele ma priveau tacute
mi-au desenat chipul din vis...
am ramas inmarmurita...

erai TU...
cel de care nu mai stiam nimic
de foarte multa vreme
cel care a disparut fara vre-un cuvant spus
sau vre-o mangaiere...

de abia acum am inteles
ce ai reprezentat pentru mine
si ceea ce simt cu adevarat
cand imi aduc aminte de gingasia ta.!
nu am sa uit niciodata acea privire
de care inima mea s-a atasat.

ma ridic si ma indrept spre nicaieri
dar cu sufletul impacat
stiind ca de acum o pot lua de la capat
lasand in urma tot ceea ce a fost candva
si dezlegandu-ma de amintirea ta
AM ZAMBIT ...:)

01.06.2010

oriunde ma uit:x
















intra in visele mele si fura-mi somnul,domnisoara
vrajeste-ma si fura-mi inima
oriunde ma uit ,te vad pe tine
de tine depind acum,dragostea mea,
sa folosesc magia,pentru a iti spune ca te iubesc??!!

cum pot sa-ti spun ,ce simt pentru tine
mai bine facem schimb de inimi
sunt in impas cand vreau
sa-ti spun ce simt pentru tine ,
de tine depind acum ,dragostea mea.

22.05.2010

Sinceritatea si prietenia

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.

Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer.

Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.


De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.


In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.


Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.


O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.


Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

20.04.2010

Iubiri pierdute, iubiri regasite

Fiecare dintre noi a avut mici si mari iubiri, povesti uitate si povesti care inca bantuie prezentul. Cum ar fi daca am reintalni iubirea pierduta in urma cu multi-multi ani sau poate decenii?


Prima mare iubire nu se uita niciodata, se spune. Ne ravaseste, ne schimba pe vecie si ne ramane permanent in suflet chiar daca amintirea ei este stearsa incet incet de fiecare noua mica iubire. Unii dintre noi raman permanent cu regretul a ceea ce ar fi putut sa fie. Rememoreaza la nesfarsit motivele stupide pentru care acea relatie nu a putut sa continue si in prezent si isi doresc sa aiba din nou sansa de a retrai ceea ce au simtit atunci. Altii trec peste moment, realizeaza ca pur si simplu nu a fost sa fie, dar se gandesc ca au gresit evitand sa tina legatura cu acea persoana care le-a marcat atat de puternic existenta.

Dr. Nancy Kalish, psiholog american de renume, a studiat fenomenul iubirilor pierdute si regasite. A condus un amplu studiu inca din anii '90 pentru a observa care este efectul reintalnirii a doua suflete ce se considerau in tinerete suflete pereche. Primul studiu s-a derulat in 1993. Proiectul iubirii pierdute s-a bazat pe raspunsurile si povestile a 1000 de oameni. Doua treimi dintre acestia si-au contactat vechile iubiri si peste 70% dintre ei au pastrat apoi legatura cu acestea. Doar 30% dintre cei intervievati erau casatoriti.

Desi “subiectii” nu isi doreau neaparat sa reia si vechea iubire se pare ca momentul reintalnirii este aproape magic. Vechile sentimente par a reveni, bulversand si coplesind prin amploarea lor. Marile iubiri le traim cand suntem tineri si usor de impresionat, iar amprenta pe care o lasa o dragoste mistuitoare este imposibil de sters. In momentul reintalnirii, toate acele momente frumoase, toate acele amintiri pe care le credeai de mult uitate, vor reveni mai navalnic decat niciodata. Si... odata cu ele si sentimenele de altadata. Cei mai multi vor pierde controlul si chiar daca nu isi propusesera decat sa se reintalneasca cu un prieten vechi, in final relatia se poate transforma din nou intr-una de iubire.

Acest lucru este devastator pentru casnicii. Chiar daca cei intervievati nu aveau intentia de a isi insela partenerul/partenera, unele lucruri scapa de sub controlul nostru.

Aproape fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat sa puna mana pe telefon si sa isi sune o veche iubire. Acum ca avem internetul al dispozitie chiar este mult mai usor sa dai de cineva cu care nu ai mai tinut legatura. Trebuie sa ne gandim insa de mai multe ori, chiar daca suntem sau nu intr-o alta relatie, chiar daca suntem sau nu convinse ca acela este un capitol incheiat. Este dificil sa ne controlam emotiile si este posibil sa devenim oarbe, sa ne indragostim de o persoana pe care credem ca o cunoastem. Anii nu trec in van, ei ne schimba, ne slefuiesc, asa ca este posibil sa intalnesti un strain.

Gandeste-te de doua ori inainte de a hotari daca este cazul sa deschizi un vechi capitol al vietii tale.

14.04.2010

nimic si totusi prea mult





Dincolo de lumea nebuniei si a inselatoriei,
Departe de nimicuri si toate,
De sperante si soapte ,
Se afla undeva ascunsa iubirea ,
Ce incalzeste inima ,
Ii da aripi sufletului sa se avante in noapte,
Sa spuna lumii intregi mii de soapte,
De nimicuri,toate.
Ce te face sa zbori departe...departe.

05.04.2010

un nou inceput





















in mii de soapte
imi amintesc prima noapte
dincolo de rasarit
cum te-am intalnit intaia oara
priveam cum te indepartezi
si tot mai repede cum inima imi bate
nu stiam de ce nu te-am mai zarit
era ca si toamna ce-a trecut neintrebata
care isi lasa in urma si ultima clipa de viata
in departare te-ai intors si m-ai pivit
ca si cand nimic nu s-ar fi implinit
ai zambit si i-ai soptit vantului
cat de mult iti doresti sa ma poti
vedea zambind ca si cand nimic nu s-ar intampla.
atunci am inteles ce mult iti doreai
sa ma simti aproape ,
sa ma strangi in brate
si sa nu mai spunem nimic
la fel ca in prima noapte
doar sa ne privim
si sa intelegem tot ce ne-a legat
 sa lasam in urma lumea toata
care intotdeauna ne-a tradat.:)
eram din nou ca la inceput de drum
plini de sperante si vise
precum copii ce-si priveau mama zambind
cand le spunea povestea de noaptea buna!
fericirea isi gaseste loc din nou in inimile noastre !

31.03.2010

timpul

       
      Departe de mine sa am aici o definitie stiintifica sau chiar filozofica a timpului. Timpul este un fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. El este valabil ca un efect al miscarii( transformarii) materiei in univers. Este masura Lui Dumnezeu pentru tot ce este trecator. Prin el Dumnezeu masoara transformarea intregii materii. Pentru noi oamenii de pe pamint , timpul este o masura a calatoriei noastre terestre.In timp parcurgem orice eveniment de pe aceasta planeta. 
                  Ce trebuie sa retinem este ca timpul ne forteaza la anumite situatii pe care nu le mai putem schimba. Orice fapta pe care ai facut-o nu mai poate fi anulata, nici modificata. Timpul nu se mai intoarce inapoi. Nu poti sa experimentezi acelasi eveniment de doua ori. Fiecare " celula " a timpului este umpluta cu evenimentul pe care il oferi in succesiunes lui si atit. Regretele nu pot schimba nimic. De aceea grija noastra este " Cu ce umplem celulele timpului?.
      Biblia are un alt cuvint care exprima scurgerea evenimentelor in timp.Cuvintul este " vreme ". Se pune mare accent pe neputinta omului de a schimba un eveniment deja produs . Vremea este un punct in timp , o celula a timpului, in care ceeace ce operezi ramine pentru totdeauna si nu se mai poate schimba. De aceea Biblia ne indeamana prin apostolul Pavel : " Rascumparati vremea caci zilele sint rele ".(Efeseni 5:16). Adica sa consideri timpul ca o investitie pretioasa si de loc din abundenta.
            Timpul este cel mai delicat element al vietii pe care trebuie sa-l folosesti cu inteleptciune. Multi oameni risipesc timpul. Mai tirziu ar avea nevoie de el dar nu mai este valabil pentru ei. Timpul ne masoara instabilitatea noastra in acest univers. Timpul este usa divina care ne este deschisa sa intram in vesnicia lui Dumnezeu. Biblia ne invata ca timpul nu ne este la dispozitie . De el trebuie sa ne agatam cumva. Singura clipa in care putem sa folosim timpul in favoarea noastra este prezentul. Trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu il cunoastem . Presentul este al nostru, si dupa cum va dati seama este scurt. Biblia ne indeamna sa ne apropiem de Dumnezeu cind este inca prezent. " Astazi daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile !."(Evrei 4:7 ). 
            Cuvintul " astazi " exprima prezentul pretios care este doar o mica particula a timpului pusa noua oamenilor la dispozitie de catre Dumnezeu. Sa il folosim cit mai eficient spre beneficiul nostru. Incorporati in structura timpului nu Dumnezeu " trece de noi" ci noi " trecem " de El. Timpul lucreaza pentru noi numai atunci cind acceptam ca Dumnezeu sa ne invete cum sa-l folosim. Cind Dumnezeu se apropie de noi atunci este prezentul potrivit si nu altadata. Dumnezeu ne indeamna si astazi prin gura proorocului : " Caci El (adica Dumnezeu ) zice:" La vremea potrivita te-am ascultat , in ziua mintuirii te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita, iata ca acum este ziua mintuirii."(2 Cor. 6: 2). Observam ca vreme portivita, timpul accesibil pentru noi este" acum ", adica numai si numai timpul prezent.
Omul si-a pierdut sensul timpului. Din pricina pacatului omul numai are puterea de a cunoaste vreme potrivita pentru el. Biblia ne spune ca a ajuns mai prejos decit animalele. " Chiar si cocostircul isi cunoaste vremea pe ceruri; turtureaua , rindunica si cocorul isi pazesc vremea venirii lor ; dar poporul Meu nu cunoaste Legea Domnului ." ( Ieremia 8: 7).
                  Daca vrei sa devii din nou o fiinta deasupra animalelor tu trebuie sa ai abilitatea evaluarii timpului. Cu tristete trebuie sa recunoastem ca majoritatea oamenilor sint tot mai iresponsabili cind este vorba de folosirea eficienta a timpului. Omul iroseste in viata sa mult timp pretios. Iti dai seama de lucrul acesta cind este prea tirziu si nu se mai poate face nimic. Un lucru este sigur. Singurul lucru eficient care ti-a mai ramas sa-l faci in prezentul timp accesibil pentru tine este sa-L cauti pe Dumnezeu cita vreme se poate gasi. Astfel este indemnul proorocului Osea :" Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mintuire ". ( Osea 10:12). Nu fi ignorant al timpului. Este pretios. Foloseste-l cu intelepciune !.

infinit












  ma indrept spre infinit
unde poate voi intelege ce simt
sa caut suferinta ce m-a facut sa mint
si sa dau ochii cu ea
sa o intreb daca as putea
 sa o schimb cu iubirea
ce si-o doreste inima
sa invat ce inseamna ea
sa depasesc momentele
ce le-am intalnit in viata mea
sa traiesc sperand
ca intr-o zi viata va fi asa,
 cum eu am crezut candva
si ca nimic nu va mai interveni
intre mine si iubirea ce-o poarta inima
ea isi doreste linistea ce n-a avut-o nici cand
si sa poata salva sufletul
ce o mai tine inca legata de ea
sa incerc oare spre infinit
sau sa ma pierd sperand???
las amintirea "plangand"
si trec spre nesfarsit fara vre-un regret...???
inca nu e tarziu sa ma trezesc
insa reusesc sa ma detasez:)!!!


Reclame Adsense: Jurisprudenta CEDO si nationala

29.03.2010

speranta divina


o stare de fericire imi cuprinde sufletul
ma simt ca si cand as pluti spre cer
e atat de minunat sa il pot privi
si sa inteleg ca el exista in a mea inima
EL ma faca sa zbor deasupra tuturor
imi reda speranta ce am pierdut-o candva
ma invata sa iert si sa iubesc pe al meu prieten
sa deslusesc misterul din privirea SA
SI sa ma indrept spre lumina
si linistea ce de mult o astepta sufletul din mine
El a venit sa imi ofere a SA iubire
si sa imi citeasca despre nemurire:)
Acum e printre noi,si stiu ca in curand
tristetea si moartea va disparea
lasand loc sperantei si sclipirii
ce ma vor face inger:)
asa cum de mult a visat inima mea
ca devenise o parte  din ea(nemurirea)!!!
IISUS e viata si speranta din fiecare suflet ratacit
care reda iubirea si increderea:)

lumina divina


lumina in sfarsit  a rasarit
incerc sa ma indrept spre ea
 nestiind ce lupta se afla in inima mea
cu pasi repezi incerc sa intru in ea
dar sufletul ma opreste innainte ca aceasta
sa ma  poata cuprinda in totalitatea sa
ma zbat si ma cuprinde furia
insa deodata ea ma "priveste"
si incepe a povesti despre esenta sa
copile drag eu sunt nemurirea
nu vei putea trece decat crezand in  speranta
ce se ascunde in inima ta
pana atunci vei astepta si doar ma vei privi
cand vei intelege ce inseamna
adevarata iubire si credinta
vei putea sa mi te alaturi
insa trista si plina de dezamagire
ochii mei plang fara suspine
iar in acel moment ma atinge cu o singura privire
tresar intelegand cine e
imi inalt privirea catre ea
si in soapte imi cer iertarea ce de mult trebuia
insa nu puteam de a mea intunecime sa deslusesc misterul
era ea,viata data de IISUS celor pacatosi ca mine
ce isi astepta muritorii sa isi gaseasca calea spre lumina.:)
melodii :x

21.03.2010

un vis uitat


privesc spre cer,zaresc o stea
iar luna e aproape de ea
si imi zambeste cum o faceai tu candva.


 imi cobor privirea si imi aduc aminte de tine,
de zilele senine pline de iubire
cand tu credeai in mine
si totul era bine.


dar astazi tu nu mai esti
te-ai pierdut precum steaua de pe cer
si ai lasat in urma doar o amintire
si o urma de iubire in suflet.


acum am ramas doar eu
care privesc spre cer
si imi aduc aminte de zambetul
ce imi incalzea intotdeauna inima
precum luna ce isi alina singuratatea
stiind ca e alaturi de "stea".


mi-a ramas in gand
 un lucru sfant
sa traiesc sperand:)

20.03.2010

primavara din suflet:X


zilele senine au venit ,
in sufletul meu e din nou caldura de odinioara,
primavara a revenit cu mireasma sa imbietoare.:x
privesc in jur si totul e numai "floare".
ma trezesc dupa un "somn de moarte",
ce m-a facut sa pierd si ultimele soapte
si iata ca inima mea e inca plina
de iubirea pe care vrea s-o daruiasca mai departe.
 acum nu mai sunt cea de la inceput ,
plina de amaraciune si de "temut",
care odinioara se trezea plangand
si nu intelegea de ce iubirea a trecut;)).
soarele mi-a daruit stralucirea sa,
iarba verde - viata si "prospetimea",
floarea ce-a rasarit-frumusetea
ghiocelul firav-inocenta si gingasia
iar primavara -speranta pt inima mea .
ochii mei tristi au prins din nou culoare
 iar zambetul are din nou curaj sa apara.
trecutul si tristetea au lasat loc fericirii si iubirii.!!!

12.03.2010

tu!

esti langa mine
ma privesti si parca imi soptesti
povesti de iubire.

te simt aproape de mine
insa incerc sa nu distrug
prietenia ce a luat nastere intre noi.

nu credeam ca voi mai putea sa zambesc
sa ma ridic si sa povestesc
ce candva fiinta mea a indurat.
insa tu ai reusit sa ma faci sa "imbrac noi sperante".

te privesc...as vrea sa te cuprind in brate
insa constiinta nu-mi da pace
se indoieste mereu ca voi inceta sa mai fiu eu.
daca voi reusi sa fiu sclipirea din sufletul tau.

atingerea ta imi da fiori
iar vocea ta  ma cuprinde precum un nor
si ma las puratata de adierea din ea.
insa stiu ca niciodata nu ma vei privi
decat ca prietena a ta!:)

cand spui ca nu vei reusi!

cand inima imi era amaruie
plina de suspine si regrete
cand nimic nu ma mai facea sa zambesc
si sa sper ca in curand voi reusi sa iubesc
abia atunci m-ai invatat sa te privesc
asa cum sufletul din mine dorea.

ai aparut de nicaieri
plin de sperante si de vise
prins ca printr-o vraja
ce ma atragea spre ea.

ai crezut in mine
mi-ai dat puterea si increderea de sine
m-ai invatat sa dansez in pasi de vals
si sa plutesc pe norii cenusii ce imi acopereau ochii.

nu stiu cat de real esti sau cat de nebun vei ramane
insa stiu ca alaturi de tine imi este bine
desi imi esti doar un prieten
pentru inima mea ai devenit viata din ea.

nu iti voi sopti niciodata ceea ce simte ea
nici macar cand iti vei intoarce privirea si ma vei lasa.
ai fost si esti ceea ce ea isi dorea
asadar mai mult de atat nu am sa te mai  las sa vezi.

intotdeauna te voi privi
ma voi oglindi in ochii tai
precum primavara
si voi zambi fiind imaginea din ea.

viata pentru mine!

privind in urma mea
am realizat ca viata nu e asa
cum am crezut initial candva
si ca visele sunt doar in mintea mea.

trecand peste anumite etape din viata
precum copilaria si acum adolescenta
am inteles cum e de fapt viata
care e precum ciocolata amaruie.

am invatat ca trebuie sa rabzi
trebuie sa cazi si sa te ridici
sa speri la nesfarsit
si intr-un final sa "invingi".

dar a invinge nu inseamna
pentru fiecare dintre noi
a castiga lupta cu viata
sau cu o anumita etapa din aceasta.

NU!nidecum!!!!ea e asa cum a fost lasata
plina de amagiri si incercari
pe care poate doar unu la suta din ei
reusesc a izbandi si a mai crede ca vor reusi.

am invatat ca iubirea nu are culoare
decat atunci cand incerci sa o pictezi
cu propriile maini si ti se raspude cu un zambet
si iti este daruita "o floare".

intotdeauna trebuie sa incerci sa razi
sa te ridici si sa plangi
dar sa sti sa schimbi atmosfera
astfel incat sa fie mai  inmiresmata ca innainte.

asadar-ea reprezinta enigma din sufletul meu
ce probabil nu o voi intelege mereu
si de care am sa ma tem
incercand sa rad in sufletul meu!:)

11.03.2010

nu stim!

ori de cate ori esti langa mine
simt cum a ta privire ma face sa tresar
ma privesti degajat
incercand sa ma faci sa "cad".

insa nu sti ca te cunosc
si incerc sa te mint frumos
ca esti numai un prieten
si nimic altceva in mintea mea.

imi vorbesti sfios
cuprinzandu-mi fata in palmele tale
privind atent in ochii mei
ce mereu ti-au dat sperante.

dar acum stiu
e doar un joc
la care vrei sa ma faci
sa pic mereu.!!!

crede-ma,curand vei simti
ca dincolo de jocul tau
inima ta s-a indragostit
dar vei incerca sa minti.

si nu ma  vei lasa sa te "citesc"
ca esti cu gandul in nori
si vrei sa ma simti
langa sufletul tau.

orgoliul nu te va trada
vei fi tot acelasi
decat ca vei fi nefericit
neputand sa deslusesti privirea mea.

care te va trada intotdeauna
pentru ca nici ea
nu va putea sa mai spuna
nimic din ce simte inima mea.

acum ne privim
insa fara rost
pentru ca noi n-am fost
si nici nu vom putea fi
impreuna in viata asta.
pentru ca nu stim sa pretuim iubirea.

dorinta

te privesc si ma cutremur
iti citesc privirea si plang
in ochii tai razand
ma faci sa fiu neputincios.

esti de pe o alta lume
numai existi pentru tine
acum esti numai pentru el
si lumina ce il cuprinde.

te invata sa zbori
deasupra tuturor
fara sa mai ti cont
de sperantele din sufletele lor.

vreau sa fi alaturi de el
sa fi asa cum ti-ai dorit
si sa-mi scri ca esti bine
ca acum ti-ai gasit linistea
ce de mult ti-o doreai
insa de fiecare data nu o aveai.

in sfarsit el te-a cuprins
si te-ai lasat dusa de val
asa cum mereu visai.
iar acum esti tot ce iti doreai(visai)!!!

spune-mi,oare poti???

singuratatea din inima ta
te face sa devi alta decat te stiu
te inchizi in tine
si plangi fara suspine.

incercand sa treci peste mine
fara sa sti ca de fapt
tu esti iubirea din viata mea
ce imi face inima sa treseara
ori de cate ori iti aud vocea.

priveste spre mine
si lasa in urma tristetea
vreau sa te vad razand
si sa-mi spui ca acum esti bine.

crede in tine si ridica-ti privirea
deschide drumul spre iubire
si lasa-ma sa fac parte
acum din ea.

esti si vei ramane intotdeauna
speranta si iubirea
ce imi va da putere
sa trec mai usor peste incercarile vietii.

si voi incerca sa te fac
sa devi fiinta
ce de mult o stiam
fiinta ce m-a readus la "mal".

tu crezi???

ma ratacesc in noapte
ori de cate ori esti departe,
incercand sa dau sens
sperantei din soapte.

esti rece precum lacrima din ochii tai
si te pierzi mai repede ca ea
incercand sa te faci nevazut
ca si cand n-ai exista in viata sa.

iubirea te va invata
ce inseamna sa pretuiesti fiinta ,
ce o ai alaturi
si vei recastiga increderea.!!!

atunci vei intelege
ce inseamna ea pentru tine
si cat de mult poti gresi
cand iti intorci privirea.

oare esti???

dincolo de aparentele de zi cu zi,
dincolo de priviri furate si de imbratisari desarte
departe,departe te afli in noaptea mea
si incerci sa faci parte din ea.


incerci sa patrunzi in noaptea mea
sa treci de singuratatea din ea,
insa dai peste durerea ce persista
si care nu iti da voie sa fi una cu aceasta.


ma strigi in noapte
ma chemi la tine
insa soaptele tale se risipesc
la fel de repede ca iubirea .


spune-mi!oare ce simti ???
iti doresti sa fiiu a ta???
daca da!?atunci unde-ti este privirea??
patrund adanc in ochii tai,


insa ce pacat,esti doar pentru ea
nu ai stralucirea si speranta
ce imi poate reinvia
dragostea pentru fiinta ta


acum..tarziu,te retragi dezamagit
avand impresia ca ai facut tot ceea ce ti-a stat in puteri
dar iti spun sincer
esti numai o iluzie in privirea ei.


nu ai sa sti nicicand
ca am sa te pastrez in gand
ori de cate ori vei trece
imi voi dori sa te chem din nou.


acum eu am sa plec
plecat esti si tu de mult
am sa fiu din nou
visul ratacit din noaptea rece .
si am sa ma prefac ca nu existi decat ca un inger
ce imi da aripi si ma face sa zbor
dincolo de rautatile din sufletul tau.

21.02.2010

Ei...si ce...???

DA...mi-ai tradat increderea!
Am crezut in tine cu toata fiinta mea
M-ai zdrobit,mi-ai frant inima
SI am impresia ca nici nu ai crede asta .

Si cum ti-as putea spune eu "de ce?"
Ce drept as avea asupra ta...?
Dar simt ca inima-ti este rece
Si-as vrea sa fiu ceva in viata ta.

Vorbele mele sunt goale,fara speranta...
Vorbesc,zambesc,dar "nu traiesc".
Visez la mult cu umilinta
Si asta ca prea mult te doresc!

Si cand spun "te doresc" nu ma gandesc la "TE iubesc"
Caci imi doresc ca pentru o zi
Putin,dar rau,sa pot privi,
Cum ,tare mult eu "te ranesc"!

Si da..asta nu este iubirea.
DA ,da..este doar obsesia mea
Caci iti doresc nefericirea
Si nu te pot vedea cu altcineva .

Nu scriu poezii ..si nici versuri nu fac .
Scriu ce-mi doresc si eu intr-o zi,
sa ajung prea mult tie sa-ti plac!
Si sti de ce-mi doresc asa ceva?
sa vezi si tu ce simte "ea"!!!
sa nu vorbim si sa zambim ...si doar atat...Ca atat stim!!!

by isa&aly

20.02.2010

doar Timpul...

      Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
      Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
      Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.

     Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

     Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

    Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

      Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat
     Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

15.02.2010

despre machiaj

Ganditi-va la machiaj din punct de vedere teologic.omul,fiind chipul slavei lui Dumnezeu,orice adaos sau scadere din el duce la o demonetizare a lui,ca persoana.se pierde chipul,persoana,ceva din identitate.
ma gandesc la o imagine pe care o am de cand eram mica,la Brasov,cand deasupra scenei de la teatrul de papusi erau doua masti:una care radea,alta care plangea.e cea mai buna icoana pe care o am asupra persoanei din teologia bizantina.cred ca pe masura ce ne machiem,uitam sa ne aducem aminte ca machiajul tine de imparatia inversa a indumnezeirii.pe masura ce te apropii de chipul lui Hristos,chipul tau se sterge si se aseamana cu chipul lui Hristos!de aceea seamana preotii intre ei,pentru ca chipul lor seamana cu icoanele,iar icoanele seamana cu Dumnezeu.
           La tanticele machiate,problema se pune invers.pe masura ce vor sa se individualizeze,fara indoiala ca..se individualizeaza ,nu mai seamana cu nimic!uneori nu mai seamana cu nimic omenesc.observati,exista un continut teologic al machiajului.pe de alta parte exista o doza de bun simt,peste care se trece,este lezata incluziv frumusetea feminina;in fond ,o fata care se machiaza recunoaste...ce?de ce se machiaza?ca sa arate mai frumoasa.deci,in esenta,fara machiaj e urata,e o urmare a unui complex.iar cum complezele au la baza pacate,trebuie sa caute ce anume este pacat in ea,incat sa aiba nevoie de adjuvantul acesta,pentru a merge mai departe.
              Sa stiti ca nici barbatii  nu sunt departe de femei la machiaj.ei nu se machiaza cu tot felul de artificii de genul acesta.ei isi cumpara,care mai de care,masina mai puternica,telefon mai smecher,cate un lant,cate un ceas cat mai sofisticat...exista o mentalitate de emisie si pe linia barbatului.
pe mine ma deranjeaza cand,pentru machiaj,fetele sunt scoase afara din Biserica.domnisoarele si doamnele care va machiati,nu exista anatema pentru machiaj !cine va spune ca nu aveti ce cauta in Biserica ,pentru ca va machiati ,acela greseste.Acela nu are ce cauta in Biserica,pentru ca nu a inteles ca si machiatii se pot mantui.cu o singura conditie:sa se demachieze la timp...

vis

am avut un vis in noaptea de Craciun.
mergeam pe o plaja,iar Dumnezeu
       pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
      lasand o urma dubla:
una era a mea,cealalta a Lui.
atunci mi-a trecut prin minte ideea
    ca fiecare din pasii nostrii
reprezentau o zi din viata mea.
m-am oprit ca sa privesc in urma.
    si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
dar am observat ca,in unele locuri,
    in loc de doua urme,
nu mai era decat una singura...
am revazut filmul vietii mele.
     ce surpriza!
locurile in care nu se vedea
    decat o singura urma
corespundeau zilelor celor mai intunecate
    ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
    zile de nesuportat...
zile in care eu fusesem de nesuportat.
si atunci,intorcandu-ma spre Domnul,
   am indraznit sa-I reprosez:
-totusi,ne-ai promis ca vei fi cu noi
     in toate zilele!
de ce nu ti-ai tinut promisiunea?
   de ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata?
in zilele cand aveam cea mai mare nevoie
    de TINE?
iar Domnul mi-a raspuns:
-dragul meu,zilele pentru care n-ai vazut
decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am puratat pe brate...

14.02.2010

timpu' si speranta

 
      intr-o seara pe cand stateam confortabil in fotoliul din sala hotelului ,unde eram cazata alaturi de mica mea familie,si priveam linistita la emisiunea "dansez pentru sufletul meu"..am sesizat un zgomot ce parca se auzea din spatele meu .Desi la inceput nu-i dadusem prea multa importanta din cauza plictiselii ce ma cuprinsese,la un moment dat am simtit cum inima imi sare din piept si mi se taie resuflarea...Se auzea in pasi de dans melodia de care ma indragostisem acum ceva vreme.N-am putut rezista si scuzandu-ma fata de cei aflati in jurul meu cu pretextul"nu ma simt prea bine,am sa merg sa ma odihnesc!"...m-am retras mergand cu pasi repezi parca impinsa de un impuls caruia nu-i puteam rezista,catre sursa de unde ca prin farmec ,se auzea melodia ce ma fascina.Simteam ca,in timp ce incercam sa deslusesc acest mister,plutesc...:x
             insa in zadar,timp de trei zile la rand mi se intamplase la fel ,insa nu reusisem sa gasesc locul de unde muzica ma atrase spre ea.Depasita de situatie si luandu-mi gandul ca voi reusi vreodata sa dezvalui acel mister ce-mi umplea inima de o fericire nebuna.Am iesit sa ma plimb pentru cateva minute pe plaja..eram singura,soarele apusese de mult,iar stelele isi facusera aparitia alaturi de minunata si magnifica luna .
Dar am omis sa va spun ceva:-"...era al treilea an consecutiv cand veneam in acelasi loc si de fiecare data nu reusisem sa aud decat jumatate din versurile ce-mi incalzeau inima .
             de fiecare data se oprea cand simteam c-am reusit sa descoper sursa.De asta data ...luna ma privea ca si cand imi zambea.dar speranta din sufletul meu se stingea cu fiecare pas lasat in urma pe nisipul inca fierbinte.Mergand in noapte ..dezamagita dar in acelasi timp trista ..am privit spre cer..zarind o stea ce isi lua adio de la viata sa si se transforma intr-o "umbra ce saruta pamantul"...ma facu sa tresar .aveam impresia ca pasea alaturi de mine...m-am oprit:D...s-a oprit:D..."m-a privit si mi-a soptit :-vin=o cu mine!"M-a cuprins o teama de moarte ,insa ..in departare din nou se auzea ca un cantec de chitara ,melodia mea.Am privit-o si mi-am spus in gandul meu"de ce nu...:-"nu aveam ce pierde...sufletul imi era gol.Dupa aproximativ 20 de minute m-am oprit ...fiind uluita de ceea ce ochii mei vedeau , dar parca mintea mea nu putea concepe:PLUTEAM!...ohhh ce senzatie, ce bucurie era in inima mea.In aer trupul meu dansa dupa ritmul acordurilor...
         Intr-un "nor de ceatza" de nicaieri aparuse EL, invaluit intr-un mister de nedezvaluit....il priveam si ochii mei iubeau, insa m-am lasat cuprinsa de magia dansului si al ritmului de chitara si am dansat cum niciodata nu am visat.Treptat imi dadeam seama ca se apropia din nou finalul acordului si simteam cum iarasi nu voi reusi sa aud pana la final cantecul de care inima mea trista se indragostise , insa ca printr-o vraja el m-a atins, m-a cuprins si teama imi disparuse.
    Acum il aveam aproape de mine...il puteam simtii ca si cum facea parte din mine...m-a privit si mi-a soptit:"Imi acorzi acest dans?" glasul meu sopti un gingas "da" si invaluiti de mister, prinsi de o vraja, am zburat spre cer dansand pe melodia mea.
   Era prima oara cand simteam ca traiesc in sfarsit.Ascultand intreaga melodie ce rasuna pe intregul cer.Treptat....spre finalul ei ne-am trezit dinnou pe malul marii.Ma priveau neincetat ochii sai albastrii precum o stea si ma analizau.Din dansul nebun ramasese acum doar ritmul inimilor ce inca se auzeau "fugind".Ne priveam si fara sa stim ne-am trezit prinsi de valul iubirii...ne iubeam...dupa o intreaga noapte de povesti spuse in soapte si mii de culori ce reflectau pe cer iubirea din inimile noastre ...razele soarelui ne-au trezit...ma tinea in brate...NU ERA O ILUZIE,UN VIS:X...
     era fiinta ce luase nastere din mintea mea ,ce se hranise atata vreme cu speranta si iubirea din inima mea!!!era cu adevarat dragostea ce de mult fiinta mea o astepta pentru a fi cu adevarat fericita in aceasta lume.SPERANTA a fost ARMA sufletului meu!!!
     in sfarsit misterul era deslusit .nu reusisem niciodata sa aud intreaga melodie pentru ca inima mea o compusese si avea nevoie de aparitia SA pentru a o termina.Lipsea de fapt jumatatea sa,fara de care nu mai putea lupta si termina astfel cantecul iubirii din sufletul meu.
    IUBIREA e unicul sentiment ce ma poate face fericita pe deplin si fara de care viata mea nu are culoare iar sufletul mi-e "greu"!!!

11.02.2010

doar tu...

spre cer privesc si te zaresc
si dintr-o data zambesc:)
printre miile de culori
norii si-au facut aparitia
formand chipul din inima mea
aratandu-mi cat de important
esti in viata mea

doar tu sti ce-i in inima mea
doar soarele poate patrunde-n ea
doar ploaia ma face sa plang
insa doar zambetul tau ma face sa rad.

esti tot ce am si ce pastrez!!!
esti tot ce am si-mi doresc!!!:x

09.02.2010

esti...dar nu...

iti simt prezenta..
esti din nou langa mine ..
te-am asteptat o "iarna-n treaga"
iar acum te-ai aratat...
dar ce trist..nu esti cel la care am visat
in tot acest timp...
nu esti fiinta de care m-am indragostit...
ochii tai nu-s ca ai sai...
prin el..ma oglindeam..imi vedeam tristetea
dar in acelasi timp si iubirea ce i-o purtam
insa tu nu esti cum el a fost candva...
esti doar o alta iluzie de-a mea..
nu te mai vreau..
pleaca din viata mea..
lasa-ma sa traiesc prin si cu amintirea sa...
lasa-ma sa iubesc o "amintire dulce".!!!

clipe

trec clipe fara rost..amintirile parca nu mai au nici un folos...
oare poti sa inveti sa iubesti fara a mai "tine in tine"???
oare poti sa zambesti fara suspine???
toate astea sunt pentru tine...
invata sa fi mai bun cu tine
si asa vei putea zbura spre iubire...
si s-o poti "cuprinde" si "dansa" alaturi de ea!!!
vei reusi-ai incredere in tine!!!
cazi...nu-i nimic..ridica-te si continua!!!
va fi bine!

natura

cand privesc luna de mamura-iti vad chipul,
cand ascult murmurul unui paraias limpede-te aud pe tin,
cand miros o zambila gingasa-iti simt parfumul,
cand ating iarba matasoasa-iti mangai parul.
chiar daca nu te pot avea,
tu vei fi mereu al meu,
caci natura mi te-a oferit.

amagire

crezand in tine...am uitat de iubire...
m-am pierdut in soapte desarte
ce m-au facut sa adorm in noapte
nu stiam decat sa fiu cu tine
nu exista decat uimire
ori de cate ori te priveam
simteam a ta privire
atintita pe "mine"
atunci am inteles ca asta nu-i iubire
era doar o simpla amagire
iar tu radeai
stiind ca numai eu
eram in stare sa cad
sa ma ridic si sa-ti soptesc
"asta a fost iubire!!!"

08.02.2010

iluzie

departe ..in noapte..te-am zarit...imi pareai ca si cum te-as mai fi intalnit...dar nu..era doar un vis..unde numai eu te puteam privi...fara sa ma simti sau sa ma vezi...intotdeauna stateam in fata ta si te priveam...ochii tai ma fascinau...ma faceau sa simt ca pot zbura..dincolo de vis..si ca pot fi a ta...incercam din rasputeri sa te fac sa simti si tu...cum inima imi bate la fiecare miscare de-a ta tot mai tare...insa in zadar..tu erai pentru altcineva...nu-mi dadeam seama ca tu o iubeai pe ea...si ca eu sunt doar "fiinta din zare"...ce n-o puteai vedea..a trecut ceva timp pana cand am inteles..ca esti doar o iluzie de-a mea..si ca ma "hraneam" cu ea...poate ca incercam sa regasesc in tine..fiinta la care inima mea de mult spera...o iubire ce poate sa ma faca sa zbor de fericire..o mangaiere ce ma poate face sa "mor"..un cuvant ..ce ma poate face sa "adorm"...dar nu..erai din nou ..doar in mintea mea..si nimic altceva...

speranta















speranta e singura care ma mai tine in  viata
ca intr-o zi te voi reintalni
si am sa te pot privi
si-am sa incerc sa-ti citesc
din nou ochii
care niciodata nu m-au mintit
si au fost singurii ce mi-au povestit
ceea ce ei isi doreau cand tu erai trist
inca te simt ca si cand ai fi langa mine
parfumul tau ma "inconjoara"
nu-mi da pace..ma omoara...
dar tu..tu n-ai mai venit
ai disparut fara niciun cuvant \
lasand in urma doar "zambetul tau"...
de care m-am indragostit...

07.02.2010

copilaria



undeva ..in timp..pe cand noi eram preocupati de cum sa ajungem mai repede sa fim "majori"...a ramas in urma singurul paradis pierdut :"copilaria"...pe atunci nu stiam ce inseamna faima si banii..ce rol au ei in viata mea..si cat de importanta era liberatatea fara aceste doua "elemente"...imi aduc aminte si acum momentele faine petrecute fara nicio grija...cat era de bine..fara sa ai grija zilei de maine...fara sa te intereseze nimic altceva decat joaca ta..
.era atat de fain cand dupa o zi plina de nazbatii ma "refugiam" in masina tatalui meu...si ma gaseau dormind..era locul preferat..unde nimeni si nimic nu ma deranja..unde simteam ca lumea era numai a mea..si puteam visa fara intrerupere...sau cand scoteam toate hainutele si imi construiam un "pat imens" unde adormeam..;))...nu e nimic mai frumos decat sa-ti aduci aminte de copilarie...de clipele in care nimeni nu-ti cerea socoteala ...sau era invidios pentru ceea ce faceai...acum ..abia dupa ce am crescut ...mi-am dat seama ca viata nu era "povestea la care visam"...nu era ceea ce parea la prima vedere...nu era atat de simplu...iar intreaga poveste era mai grea decat ceea ce candva imi imaginam.singurele zile pline de fericire au ramas in urma..singurele clipe de neuitat le-am trait..inocenta copilariei ...singura comoara pe care o poate avea fiinta umana in viata sa...

06.02.2010

este posibila cu adevarat o viata fericita?


"CE FRUMOASA e viata!",exclamam atunci cand suntem fericiti.dar daca suntem realisti,vom recunoaste ca viata nu este intotdeauna frumoasa.ne lovim de probleme care uneori sunt atat de multe si de grave incat adevarata fericire nu pare a fi decat un vis.dar oare asa trebuie sa fie?se stie ca fericirea depinde de anumiti factori.ca sa ne putem bucura de viata avem nevoie de hrana suficienta ,de imbracaminte potrivita,si de un camin in care sa gasim ocrotire si liniste.societatea placuta si sanatatea joaca si ele un rol important.dar chia daca cineva ar avea intr-o masura toate aceste lucruri,s-ar putea ,totusi,sa nu cunoasca adevarata fericire.s-ar putea ca activitatea sa profesionala sau conditiile in care trebuie sa munceasca sa-l priveze de satisfactie.pe de alta parte,in multe familii domneste discordia intre sot si sotie,sau intre parinti si copii.apoi,nu putem ignora pericolul nici posibilitatea unei imbolnaviri sau chiar a unei morti subite.crezi oare ca am putea face fata acestor probleme precum si multor altora ,in asa fel incat sa ramanem cu adevarat multumiti?exista motive care ne indreptatesc sa dam un raspuns afirmativ.insa,pentru ca sa fim fericiti in viata,avem nevoie ,inainte de toate,de un lucru care multora le lipseste,si anume o RATIUNE de a trai. va continua.....


...stim cu totii cum e intr-o relatie...totul incepe f fain...ba chiar incepem sa visam pe mai departe...pentru un timp totul e cum am sperat ..insa pe neasteptate totul se schimba ...la inceput nu intelegem de ce si incercam sa dam vina pe cel de langa noi...insa nu observam ca de fapt amandoi suntem de vina...din punctul meu de vedere consider ca sinceritatea are un rol f important intr-o relatie...insa aceasta de cele mai multe ori lipseste...pt ca fie unul dintre noi este prea sincer ,fie unul e prea indiferent si lipsit de afectiune...de aici pornesc f multe conflicte care pe parcurs "deterioreaza relatia"...unu al doilea element f important consider ca este lipsa de comunicare dintre cei doi ...ceea ce duce la acelasi rezultat ca si lipsa sinceritatii...insa dupa o despartire cel mai frumos lucru pe care il pot face cei doi e sa reuseasca sa ramana prieteni desi la inceput e greu...dar e pacat pt ca daca n-a fost sa fie impreuna sa rupa orice legatura...asa ca mai bine ne gandim cu totii innainte ce am putea face mai bine decat sa rupem orice legatura cu persoana care innainte ne-a fost draga!!!!

ochii mei



Ochii mei tristi, ochii care te iubesc vor adormi ,ei vor tacea .
Ochii mei care ti-au mangaiat palmele firbinti, secunde in tacere ,
Ochii mei glasul iubirii , atingeri , suras nins pe chipul tau,
Ochii mei inconjurati de vise ,ascunsi in bratele tale , stiindu-se iubiti ,













Ochii mei ,candva privind in gol..
ochii mei schiopatand ,si-au repetat mereu :"nu uitati sa iubiti!
" Ochii mei cu inima , cu pumnii stransi te-au privit cand au sosit acasa ,
In ochii tai caprui ei s-au topit si ti-au zambit.
.tu ai stiut,ca eu Nu am uitat ce e IUBIREA!


  • am citit si-am recitit cuvinte... ce dor... ce dau inteles...tristete... doar
    suparare... si ma intreb cand pot citi, o fraza ..ce-mi pune inima in miscare.
    sa simt fericirea...sa traiesc iubirea, sa uit de ura, sa nu zic de minciuna...
    sa simt doar armonie, pace sufleteasca... ma intreb cand oare sa fie?... un semn
    bun, din bolta cereasca. sunt cuvinte colorate parfumate...fermecate... ce dau
    inteles la o viata intreaga, sunt cuvinte ... planse,nevinovate, ce transforma
    vointa de viata,intr-o dorinta de moarte. de iubesti o persoana ii rostesti
    cuvinte calde, de dragoste,de iubire. de urasti o persoana, cuvintele se
    transforma. pot provoca durere...ura te duce intr-un punct... sa-ti iei adio de
    la natura... sunt doar cuvinte, cuvinte blestemate... sunt cuvinte asternute
    intr-o carte, sunt doar cuvinte.. rostite la intamplare... sunt doar cuvinte
    cuvinte ce rau ne doare. ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte?? noi
    cum am mai vorbi/.? ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte noi ce am
    mai auzi??? Doar PACE Pasari ce canta... vantul ce adie usor, si mare ce se
    zbate!!!