28.12.2011

o clipa de magie

Liniste si doar atat...este atat de straniu si de placut.
Ma cufund in mii de ganduri si amintiri,
Este o lume magica si unica,dar mi-e teama sa nu ma pierd...
Ma simt atat de diferit si de schimbata,
Incat nu mi-as dori sa ma trezesc .
As vrea doar sa simt tot ce am trait pana acum ,
Fiecare emotie ,fior si tristete
Ce m-au marcat si m-au invatat sa rad,sa zambesc.:)


Privesc si totul e plin de culoare .
Este magic si cutremurator ...
Fiecare pas pe care-l fac ma schimba.
Aerul ce il respir ma inspira ,
Dar totusi...MA GANDESC LA TINE...














Oriunde as fi si oricat de placuta ar fi atmosfera,
Nu ma pot opri sa ma gandesc la chipul tau,
Nu pot sa scap de parfumul si privirea ta.
Oriunde as merge si orice as face esti cu mine,
Prezent ori de cate ori intalnesc pe altcineva...


Este tarziu si seara se lasa peste sufletul meu.
Nu esti aici,nu ma poti mangaia ,
Esti departe alaturi de ea...Mi-ai frant inima :(
Oare vei afla ca undeva departe, dar atat de aproape de tine,
Exista cineva care se gandeste la tine?
Nu..nu vei afla te voi pastra doar in inima mea...
Ramai cu bine iubite si zambeste pentru ca cineva...TE IUBESTE!

17.12.2011

ARTA



Ce oare as mai putea spune acum dupa ce tu ai adus amagirea in sufletul meu,
Nu te-ai gandit o clipa inainte cat de mult ai putea rani persoana de langa tine.
nu ti-a pasat de ceea ce-ar putea sa simta si ai aruncat in vant cuvinte fara rost
Doar pentru a reusi sa inchei cat mai repede cu putinta discutia iar apoi sa pleci.


nu mai ai curajul sa ma privesti si ramai in urma mea 
incercand sa te indepartezi cat mai mult ,
tot ce ai spus nici nu mai conteaza ,dar e totul atat de confuz
incat tind sa cred ca cel mai mult a durut gestul tau.


nimeni nu-i perfect,dar nu ai stiut sa vezi dincolo de aparente,
te-ai lasat condus de simple trucuri ce te-au condus la indiferenta
iar de acolo a mai fost un singur pas pe care l-ai si facut
te-ai purtat ca si cand as fi fost un simplu mut ...


in zadar am incercat sa regasesc din nou privirea de la inceput
si caldura cu care imi vorbeai,ba mai mult ai tacut
iar prin gesturile tale am inteles cat de mult m-am inselat 
si ca totul a fost in mintea mea,ca tu nu erai asa cum initial am crezut.


04.12.2011

doar un joc...




















intrebari fara raspunsuri si atat de multa liniste 

toate acestea sunt in sufletul meu 
si nu mai pot sa fac nimic decat sa astept...

incercand sa depasesc teama ce ma cuprinde 
nu realizez cat de mult gresesc si ce se intampla in jurul meu.
si ma las cuprinsa de un sentiment ciudat 
ce ma indeamna sa tac in linistea noptii 

imi e greu sa ma desprind de acest joc 
din care am doar de pierdut 
stiu doar ca am nevoie doar de-un impuls
si incredere din partea cuiva...
pe care nu le mai gasesc nici unde m-as uita.

totul pare ciudat si privesc in zare
nu stiu ce va fi sau ce e dincolo de EU/tacere
insa sper ca voi reusi sa depasesc acest moment 
invatand sa aleg si sa cred ca voi putea schimba ceva,
ce va da sens existentei mele din aceasta viata.

03.12.2011

trandafir alb










e liniste si este seara,
lumina pare usor strersa,
dar soarele nu o sa moara
maine in zori iar o sa iasa..

privesc spre stele, nu le vad,
stiu ca-s acolo undeva,
asa si despre tine cred
ca tu existi, si te-oi vedea..

stiu ca o stea va rasari,
si despre soare ca e sus,
asa stiu ca tu vei veni
dar poate nu azi la apus..

poate maine o sa te vad
si o sa stiu ca esti chiar tu,
sau cel putin eu asta cred,
o sa-mi dau seama poate, nu?

suflet pereche unde esti?
iar ma cauti in alta parte,
opreste-te, hai, te opresti?
nu cauta foarte departe..

cand ne vedem as vrea sa-mi dai
un trandafir alb, doar o floare,
si langa mine vreau sa stai
o sa se-ntample asta oare?

un trandafir alb, de la tine,
un mic simbol ca tu chiar esti
persoana scrisa pentru mine,
dovada c-o sa ma iubesti..

eu te astept aici, in noapte,
e liniste, si sunt si stele,
ma pierd usor iar printre soapte,
stiam ca o s-apara ele..

17.11.2011

pt o clipa timpu' s-a oprit in loc...cel putin in inima mea...
e atat de straniu si de pustiu incat simt cum imi ia foc intreaga fiinta
imi indrept privirea catre cer si astept un semn 
nu stiu ce vreau de fapt dar inca mai astept...
nimic dar in acelasi timp totul imi pare schimbat...



10.11.2011

in noaptea pustie...incercand sa-mi adun gandurile 
si privind spre univers...ma indrept spre nicaieri
cu sufletul plin de regrete si amagiri
totul in jur imi pare pustiu si nesigur,
e ca o toamna in care vantul sufla cu putere 
ducand cu el si ultimele frunze argintii...

21.10.2011

Priviri si soapte furate
Atingeri uitate-n noapte
Toate legate-n parte
Si risipite in marte/carte.
cu pasi grei ma-ndrept spre infinit,
nu stiu cine esti sau cine sunt ,
insa ma faci sa zambesc:).


~privirea ta~

Lumina chipului tau
Imi indruma pasii
Spre locul sufletului tau,
In care ma-nchid cu greu
Si incerc sa ta pastrez mereu...
Prezent in gandul meu.

picaturi...

picaturi de ploaie
zdrobite pe suflet,
singuratate si liniste intiparite-n mine ,
indiferenta si amagire risipite-n tine,
toate rostite-n noapte de iubire!

~Franturi dintr-o carte~

Cuvinte inca nerostite
Ce au un inteles infricosator,
Pasi grei pe covor
Si priviri ce "dor".

Tristete si amagiri
Dincolo de amintiri.
Obstacole si sperante
Toate cuprinse intr-o carte.

15.10.2011

Tu

ce oare as putea sa-ti spun acum cand ma privesti?
ma fastacesc si simt cum obrajii imi rosesc.
esti atat de calm si simplu
 incat orice cuvant as incerca sa spun imi va parea prostesc
te apropii si intreg corpul incepe sa tremure...

ma cuprinzi iar parfumul tau ma zapaceste
totul in jur prinde o noua nuanta
esti atat de aproape incat imi e teama sa respir
incerc sa te resping dar in zadar,
te apropii si mai mult si renunt...

ma privesti, zambesti si ma atingi...
deja tremur iar ochii mei ii intalnesc pe-ai tai
e un sentiment ciudat...as vrea sa fug
dar deja sunt prinsa in joc.

buzele tale sunt atat de apropiate de-ale mele
incat le simt gustul inainte de a le atinge
cu o finete iesita din comun ma saruti...
esti rece insa in acelasi timp atat de dulce...

privesc catre cer si stiu ca esti Tu!

Enigma

te privesc...te regasesc intr-un timp in care totul este diferit
zambesti si nu inteleg ce vrei sa-mi transmiti, 
privirea ta e atat de calma incat ma tem 
esti atat  de simplu insa in acelasi timp diferit...
as vrea sa te ating insa ma indepartez tot mai mult ...
iar prezenta ta ma tulbura.
sa fi oare persoana pe care o cautam?

e tarziu si trebuie sa plec insa nu inainte de a te privi
si a-mi intipari in inima chipul tau...
stiu ca voi regreta ca n-am facut un pas catre tine
insa acum  ma grabesc...incercand sa-mi iau la revedere
dar tu ramai in urma privindu-ma tacut ...

esti enigma vietii mele ...

25.09.2011

Inca ma ratacesc in noapte,
Iar sufletul ma doare!
Nu inteleg de ce oare
Inima e mai tare..
Si nu vrea sa inteleaga
De ce se intampla totul intr-o soapta
Zilele mele trec fara rost,nimic nu mai are sens
De ce oare viata mea e un negru intens".???
        Singuratatea...oare ce poate insemna pentru cineva care tocmai a ramas fara "iubire"?....sau pt cei care inca nu au intanlnit-o???
poate ca e simplu de definit dar stiti oare cu adevarat sa exprimati acest sentiment atat de straniu in cuvinte???
personal daca as incerca sa o definesc m-as pierde printre randuri...fara sa pot exprima ce sufeltul simte in acel moment ...uneori nu poti" vedea" dincolo de "normalitate" ...
simplitate,inocenta sau puritate?oare sa conteze pt ceva in aceasta viata plina de minciuni?randuri scrise fara noima ...credinta inselata sau iubiri pierdute-toate intr-un vechi album plin de bruma ...

16.09.2011

ori de cate ori

...zile in sir am privit cerul nestiind ce se intampla cu mine
am incercat sa zambesc dar in zadar
totul parea strain in ochii mei...
si nu intelegeam ce-i in sufeltul meu...

insa dupa atatea rataciri prin noapte
seri nedormite si suspine
m-am trezit gandindu-ma la tine...

ochii mei erau tristi de fiecare data cand te priveau
ei simteau indiferenta cu care ii priveai,
stiau ca niciodata nu-i vei observa
si vei trece neintelegand ce vor sa-ti spuna.

ori de cate ori te intalneam
totul in jurul meu se oprea
iar privirea ta mi se intiparea
tot mai adanc in inima  .

acum...dupa trecerea timpului
dupa atatea jocuri si indiferenta
a invatat sa iubeasca in taina
fara a mai arata vreodata
iubirea ce ti-o poarta ...

suferind si suspinand
am uitat sa mai zambesc
insa totul acum e pierdut
lansand doar o urma ce inca mai doare

cum as putea sa te mai privesc
sa te mai chem sa-ti vorbesc
cand tu m-ai respins de atatea ori?

e-un joc din care doar cel ce-a iubit
va iesi invingator desi a piedut in acelasi timp
un joc din care cel care iubeste
nu poate fi decat un suflet ratacit in noaptea eterna!

15.09.2011

Nu pleca!

Vantul a inceput sa cante - doar pentru tine,
Cerul s-a transformat in matase si lumina
Iar intreg universul striga catre tine "NU PLECA!"

Aceasta noapte nu se va mai intoarce,
Acest timp nu va mai exista.
Cine stie cand ne vom intalni din nou?
Cine stie ce urmeaza sa se intample?

Nu pleca,Nu pleca-striga inima mea !!!

Lasa noaptea sa cada ceva mai mult,
Lasa sentimentele sa se topeasca inca putin
Stiu ca drumurile noastre se vor desparti,
Dar hai sa ne mai plimbam putin!:):X

Stiu ca in curand vei pleca,
Dar mai stai putin
Ca sa pot pastra in ochii mei,
Pentru totdeauna-imaginea cu tine(chipul tau)!

Te rog nu pleca lasandu-ma in urma ta 
Nu ma lasa imbatat de parfumul tau
Insetat dupa gustul dulce aromat al buzelor tale
Si cu inima sfasiata de durere!

Esti intreg universu' meu iubite!

19.08.2011

nesigurantza ...

prinsa intr-un joc al iluziilor si amintirilor
departe de a sti ce vreau si ce ar trebui sa fac
ma cufund intr-o lume uitata de timp
unde numai razele soarelui mai pot patrunde

oare sa fie iubire sau o simpla amagire?
e trist totul in jurul meu
si nu-mi pot da seama daca sunt eu sau doar umbra mea.

ma ratacesc printre vise si dorinte
nestiind ce ma asteapta dincolo de rasarit...

in cautarea de raspunsuri sufletul meu tresare...
neintelegand ce se petrece
ma las purtata de o adiere si-o mireasma ce-mi pare cunoscuta
dar in acelasi timp pierduta de mult ....

poate ca visez sau e doar subconstientul meu...
ce incearca in zadar sa ma faca sa realizez
ca undeva..candva ...
o sa am alaturi persoana dupa care inima tanjeste ...

insa sunt doar amagiri ca alta data....

12.08.2011

viata ...cum o poti defini?
trairile ,dezamagirile ...amintirile cum ai putea sa le uiti?
dar marea iubire din viata ta si unica?
toare poate au un inteles/rost?!!

insa nu vreau sa mai stiu nimic 
nu-mi doresc sa ma mai ascund 
vrea sa fiu doar eu si nimeni altcineva
fara sa incerc sa fiu TU sau ALTA!

plec si nu ma mai uit in urma
las totul asa cum a fost pana acum
si nu vreau sa schimb nimic 
doar sa incep sa fiu doar EU

sa ma inteleg asa cum sunt
sa fac ceea ce imi place 
sa decid doar eu chiar de-i bine sau rau
sa sper si sa zambesc desi ma aflu pe-un drum necunoscut!

 in zadar ochii mei au dorit sa spuna 
ceea ce intotdeauna au simtit 
pentru ca nimeni nu intelegea 
ceea ce ei doreau sa exprime...

acum e timpul sa zbor
sa nu ma mai intorc 
pt ca altfle am sa ma ranesc 
incercand sa ma prefac pt a fi cum voi doriti.

nu sunt perfecta ,nici placuta 
desteapta nici atat sau mai ales glumeata
dar incepand de acum 
voi incerca sa fiu doar cine sunt de fapt

o fiinta simpla...uneori prea delicata/sensibila
care sa poata iubi ,uneori dezamagii
sa creada in viitorul sau 
si sa spuna de maine va fi mai bine 
pt ca am cel mai pretios cadou ,pe DUMNEZEU!

EL va fi alaturi de mine 
chiar si atunci cand toti ma vor uita
ma va proteja si-mi va darui 
increderea de sine si speranta ca totul va fi bine.

e tarziu ...si nu ma mai intorc
ma despart de tot ce am fost candva 
de minciuni ...de neliniste si suflet ratacit
acum voi avea doar Lumina !


ma infior  si de atatea ori ma revad plina de suspine
nu mai vreau sa simt aceasta senzatie
e ca si cand o lumea noua ma asteapta 
si stiu ca intr-un final va fi bine!

05.07.2011

Stăpân pe gânduri... Stăpân pe sine!



"Gândul... este cel care modeleaza si face adevarate minuni sau adevarate dezastre.Prezentul este rezultatul gandirii noastre anterioare, iar viitorul isi are radacina in gandurile noastre actuale. In concluzie, noi devenim ceea ce gandim. Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata. Un gand, bun sau rau, isi pune amprenta nu numai pe cel caruia ii este adresat, ci in primul rand pe cel care il emite, pentru ca gandul atrage ganduri similare, amplificand astfel binele sau raul initial, totul intorcandu-se asupra noastra, ca un bumerang.


Voi sunteti rãspunzãtori pentru gândurile voastre înaintea lui Dumnezeu. Dacã vã lãsati antrenati în rãtãcirile desarte ale imaginatiei, îngãduind mintii voastre sã se ocupe cu subiecte pãcãtoase, într-o anumitã mãsurã, voi sunteti la fel de vinovati înaintea lui Dumnezeu ca si când gândurile voastre ar fi fost aduse la îndeplinire. Tot ce îi lipseste înfãptuirii este lipsa ocaziei...

Gândurile rele distrug sufletul. Puterile transformatoare ale lui Dumnezeu schimbã inima, purificã si înnobileazã gândurile. Dacã nu este depus un efort bine determinat, pentru a pãstra gândurile concentrate asupra lui Hristos, harul Sãu nu se poate manifesta în viata noastrã. Mintea trebuie sã se angajeze într-un rãzboi spiritual. Fiecare gând trebuie sã fie adus la ascultare de HristosToate obiceiurile trebuie supuse guvernãrii lui Dumnezeu. Avem nevoie de o permanentã constientizare atât cu privire la puterea înãltãtoare a unei gândiri curate, cât si cu privire la influenta distrugãtoare a gândurilor rele.

Sã ne îndreptãm gândurile asupra lucrurilor sfinte. Sã le pãstrãm în curãtie si adevãr, deoarece o gândire corectã este singura sursã de sigurantã a oricãrui suflet. Mintea noastrã trebuie sã fie adusã în armonie cu mintea lui Dumnezeu. Adevãrul Sãu ne va sfinti trupul, sufletul si spiritul si vom fi întãriti ca sã învingem ispitele.

Gandurile sunt premergatoare faptelor, daca gandim rau, vom sfarsii rau, daca gandurile noastre sunt senzuale , daca gandul fuge inspre senzualitate , dispret, nemultumire... atunci spiritualitatea noastra se va pipernici.
Oamenii principiilor nu au nevoie de încuietori şi chei; ei nu au nevoie să fie supravegheaţi. Se vor comporta onorabil şi corect în orice situaţie - indiferent dacă sunt singuri şi nevăzuţi sau dacă se află în public. Ei nu-şi vor păta sufletele în schimbul nici unui câştig material sau avantaj personal. Ei dezaprobă faptele josnice. Şi chiar dacă nu ar fi nimeni care să ştie faptele lor rele, ei înşişi le-ar cunoaşte, iar aceasta le-ar distruge respectul de sine. Aceia care nu sunt conştiincioşi în lucrurile mici nu se vor comporta altfel nici în situaţiile majore, în care sunt stabilite restricţii, legi şi pedepse.

Mintea trebuie să mediteze necontenit asupra unor subiecte curate şi sfinte. Orice sugestie întinată trebuie să fie respinsă încă de la început, iar în locul ei să fie cultivate gânduri curate şi înălţătoare. Prin antrenarea minţii în contemplarea lucrurilor cereşti, va fi dobândită o cunoaştere din ce în ce mai profundă a lui Dumnezeu. El pune la dispoziţie mijloace simple şi accesibile situaţiei fiecărei persoane, care sunt suficiente pentru a asigura mântuirea sufletului.

Daca pana acum gandurile tale nu au fost sfinte, daca au zburdat aproape de limita bunului simt, daca faptele tale ti-au ucis speranta, daca faptele tale au lasat urme adaci asupra ta si asupra celorlati, atunci ar trebui sa stii, ca Isus a murit si pentru pacatul tau...

Nu ar trebui sã vã fie atât de greu sã vã amintiti faptul cã Domnul doreste sã aduceti la picioarele sale poverile si necazurile voastre si sã le lãsati acolo. Mergeti la El, spunând: "Doamne, poverile mele sunt prea grele pentru mine. Ai vrea sã le porti Tu pentru mine?" Iar El va rãspunde: "Le voi lua Eu, 'Mã voi îndura de tine cu o îndurare vesnicã'. Voi lua pãcatele tale si îti voi da pacea. Înceteazã sã-ti distrugi respectul de sine; pentru cã Eu am plãtit pentru tine cu propriul meu sânge. Tu esti al Meu. Vointa ta lipsitã de putere va fi întãritã de Mine. Remuscarea ta pentru pãcat va fi îndepãrtatã de Mine." 

27.04.2011

primavara sufletului meu


         In zori de zi ma trezesc si privesc cerul...e atat de multa liniste si ma cutremur...o lacrima mi se iveste pe obraz iar inima imi e tulburata de-al tau dor.Oare unde esti?
Pentru o clipa revad chipul tau iubito...esti ingerul ce mi-a readus zambetul si linistea sufletului,cel care m-a invatat ce inseamna iubirea.Pentru ce te-ai indepartat?Unde oare sa te regasesc?
       Acum razele soarelui imi mangaie sfioase chipul impietrit de durere...tresar si te simt langa mine...insa in zadar...nu esti aici :-<
   Cu sufletul  "sfasiat" de tristete ma indrept spre malul marii-in locul unde te-am intalnit pentru prima oara;Aici totul e magic...imi amintesc de tine-steateai in fata mea;a fost de-ajuns o privire ce n-o pot uita nicicand,cu bratele amandoua incerc sa te regasesc iar singurul lucru ce mi-l doresc acum este sa fim din nou impreuna.Spune-mi-oare ma mai iubesti?
            Intrebari fara raspuns imi invadeaza mintea si ma fac sa innebunesc nestiind ce e acum in sufletul tau.Atatea zile in care nu am auzit glasul tau de privighetoare-atatea nopti nedormite gandindu-ma la tine...
Ma prabusesc ...nu mai pot indura singuratatea!Intins pe nisipul fierbinte trupul meu refuza sa se mai ridice.Ma cuprinde un fior iar ochii imi "picteaza" chipul tau de inger.Revad toate momentele frumoase petrecute alaturi de tine -acele clipe in care eram numai noi doi si erai a mea !Iubito...esti Primavara sufletului meu .Tu mi-ai dat puterea sa depasesc momentele grele din viata mea reusind sa ma transformi intr-o fiinta nobila demna de tine!
           Insa de toate acestea mi-am dat seama abia acum, cand totul pare tarziu si simt ca te-am pierdut pentru totdeauna .Am gresit-recunosc- fiind indiferent dar teama de a ma apropia si de a pierde din nou pe cineva drag a fost mai puternica decat propia-mi fiinta .Credeam ca daca voi alege aceasta cale voi fi ferit de suferinta insa m-am inselat din nou!:( Nu mai esti langa mine si simt ca odata cu plecarea ta am devenit cea mai neinsemnata fiinta de pe acest pamant .Cat ai fost langa mine nu am stiut sa te pretuiesc,sa te iubesc...insa timpul petrecut departe de tine m-a invatat ce-nseamna iubirea.
       Marea plange odata cu mine iar pasarile cerului canta neincetat melodia ce ne-a apropiat unul de celalalt cand ai acceptat sa dansezi cu mine sub clar de luna.
  In noaptea tarzie norii de aduna prevestind venirea ta iar prin joaca lor formeaza cuvantul magic "Te Iubesc!".Ma cutremur...te voi astepta in fapt de seara,sub clar de luna!
   Vino iubito...sa fim din nou impreuna!:x
                                       Al tau nebun schimbat de tine...

25.04.2011

totul si in acelas timp nimic...

             ce ne asteapta dincolo de rasete si lacrimi?de neintelegeri si credinta oarba??//ce ne poate reda zambetul din suflet...nimic si poate totul in acelasi timp.mi-e greu sa pot spune ceva in afara de iubire si regrete,atatea in care am sperata si nimic nu pot avea din ceea ce simt cu adevarat;
         iubiri regasite sau pierdute in vesnicie?!regrete sau multumuri ???sa fie oare doar o parte din tot ce am crezut initial in viata?!?
        sa fi fost multumiri doar in visele dulci? nimic dar totul in acelasi timp...nu inteleg si imi e f greu  sa pot spune ceva...




Simplitate



Daca totul s-ar opri doar pt o clipa
SI as putea revedea ceea ce a fost candva,
Cu siguranta mi-as dori sa schimb
Clipele triste din viata mea .
As incerca sa le preschimb in clipe de fericire
In care totul sa fi fost bine.

As avea incredere in cine trebuie!
Si as da totul pentru o singura zi
In care mi-as dori sa fiu eu
Fara sa ma ascund sau preface
Ca asta imi place dar de fapt detest tot ceea ce fac!

16.04.2011

vis sau realitate?

        Cu totii avem dreptul de a visa  la lucruri frumoase care posibil nu se vor intampla niciodata,dar care ne fac diminetile mai frumoase si care ne duc departe de realitate.


      Mie imi place sa visez,sa ma duc departe cu gandul..unde importante sunt doar cateva lucruri minore,unde nu exista nimic..doar noi,unde pot sa fac ce vreau,gurile rele nu exista si suntem stapani pe sentimentele ce ne inconjoara.

    Insa lipseste cel mai important lucru,dar ce?!..poate faptul ca nu am fost niciodata intr-o cautare neaparata incat sa-mi doresc prea mult sa gasesc pe acel cineva de care vorbesc,nu era o prioritate pentru mine,stiam doar ca trebuie sa existe undeva si va fi al meu la timpul potrivit insa acum imi dau seama ca acest "vis" e realitatea de care ma lovesc si la care sper...


     "Mereu am vrut prieteni simpli",care sa vorbasca cu tine doar pentru simplul fapt ca se simt bine in prezenta ta,ca atunci cand vorbiti ..nimic nu e in contradictoriu,iar cand vreti sa va distrati nu locatia conteaza,sau luxul acesteia..e de ajuns ca sunteti toti acolo si faceti lucruri pe care doar voi le stiti si sunt numai ale voastre.


    Pentru mine astea sunt cele mai valoroase,lucrurile simple,alea te fac atunci cand te astepti cel mai putin mai fericit decat orice lucru material,cel putin mie mi s-a intamplat si poate se va intampla in continuare.Vreau sa descopar cat mai multe persoane,lucruri,activitati care ma fac sa ma simt libera,in siguranta..si pe care imi voi mai dori sa le intalnsc sau sa am ocazia sa le practic.am tot timpul din lume sa incerc tot felul de lucruri si sa cunosc numeroasele persoane din jurul meu...


Indemn la Simplitate

"Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s'a străduit în acest sens.




Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s'a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s'a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s'a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s'au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.


Civilizatia acestei ultime epoci istorice a făcut din om "o fiintă complexă". Găsim in această tendintă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vietii moderne, dornică de progres.
Ce înseamnă oare această complexitate a omului de azi, produs ultim al unor credinte vechi ? O continuă creştere a nevoilor materiale, o desvoltare a lor fără limită. Judecată interior, ea mai înseamnă rafinament şi ornamentatie. Aceste însuşiri alcătuesc tot atâtea semne de distinctie. 


Să lămurim lucrurile mai departe. Complexitatea omului de azi nu înseamnă ceea ce am putea crede că înseamnă, adică : distinctie în înteles de superioritate, complexitate în înteles de adâncime şi frumusete interioară. Complexitatea aceasta care era şi o sete de a se îmbogăti, a pus omul sub povara unor elemente secundare, din afara fiintei noastre morale, din afara nevoilor acestei fiinte, l-au încărcat şi l-au prefăcut până la năruire.



Educatia a fost făcută în raport cu unele valori la modă, de natură mai mult socială şi materiala. Omul a avut o sete de a progresa, de a creşte chiar interior ; omul a încercat să depăşească starea în care se afla dar nu in raport cu anumite valori spirituale permanente ci in raport cu oamenii. Etica modernă a avut la temelie nu atât o dorintă sinceră de proprie depăşire ci mai mult o dorintă de întrecere între oameni.

Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Vieata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s'a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului

A fi o fiintă complexă nu este în sine o stare rea ; dimpotrivă. Trebue însă să fie rodul unei serioase şi fireşti creşteri interioare, creşteri a elementelor esentiale, a stâlpilor vietii noastre morale. Trebue să fie o îmbogătire a ceea ce ne apartine esential. Altfel ajungem la tipul omului modem, prezent încă între noi şi specific tuturor epocilor decadente, omul descentrat în care vieata este nefirească şi vointa lipsită de îndrumare. Povara trufiei, povara propriilor creatii ale omului, povara combinatiilor şi constructiilor aşa zisului progres cultural şi civilizator, apasă încă sufletul celor mai multi dintre noi.

Omul acesta a confundat Compexitatea cu complicatia. Iată numele adevărat al stării sale interioare. De aceea este atât de nenorocit, de aceea este atât de greu de, înteles şi de satisfăcut. Omul despre care vorbim este mereu nemultumit, mereu ridicat împotriva vietii şi a conditiilor date. Omul complicat este o fiintă dificilă şi nenorocită.

In setea sa de progres şi de civilizatie materială omul s'a descentrat, adică a confundat esentialul cu secundarul, dând o atentie deosebită celor ce nu-l alcătuiau în fond. Omul cetătii de azi este un om făcut, este o fiintă artificială. S'a construit înfruntând legile fiintei sale morale. Tot ceea ce a fost adăugat nefiresc şi a împodobit sufletul său mândru, nu a făcut decât să-l scoată din făgaşul destinului său propriu, de om.

Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebue să renunte la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale.

Nu poate fi vorba de o renuntare la progres şi nici de o întoarcere la "starea naturalã" a unui filosof francez, ci de mergerea înainte dela început pe calea deschisă nouă, în desvoltarea omeniei şi a tuturor virtutiilor ce-o alcătuesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere ? Inseamnă renuntare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă desvoltare ? Ce înseamnă progres ? Inseamnă creştere din sâmburele fiintei, înseamnă, în limita superioară
înflorire. Aceasta inseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ti exprimi esenta. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.

Aci se aşează simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.


Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.


Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.


Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.

Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a , orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nupoate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.


Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.

Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.

Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior."




Rătăciri – Romell Alaman


Nu mai zăresc şi nici n-ascult,
Poteca merge încă mult
Şi, de când umblu fără cruce,
Nu vreau să merg, dar ea mă duce.
Drumul lung, drum de toamnă,
Privesc la el şi iar mă cheamă.
M-aş opri doar o secundă,
Dar poteca mi se afundă.
Printre frunzele de toamnă
Las ochii să te culce
Şi cu tine sufletul s-adoarmă
Până mâine, când drumul iar mă cheamă.
A trecut pe-aici, paduri si ape,
Un singur om, zi şi noapte,
Vântul zice că-l cunoaşte,
Pomii-mi zic că e departe…

12.02.2011

Prietenia-cea mai de pret comoara

                  Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.         


          Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.
        

   Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. Şi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…



Ziua Dragostei

              Luna februarie este bine reprezentata de o sarbatoare internationala cu mare popularitate si pe plaiurile mioritice.Ziua indragostitilor sau Valentine's Day .Dincolo de latura comerciala a acestei sarbatori ,ar fi bine sa ne amintim ,macar o data in an ,ce ne anima,ce ne face sa vibram,ce ne da putere sa mergem mai departe ,sa ne luptam si sa ni se para viata mai frumoasa.
Vom descoperica iubirea este motorul intregii noastre zbateri pe aceasta lume .Fara acest sentiment nu am fi decat niste roboti programati sa-si duca existenta cat mai plicticos cu putinta.
    Daca as putea schimba ceva la aceasta sarbatoare ,ar fi sa o denumesc generic Ziua Dragostei,nu neaparat Ziua indragostitilor .Nu este obligatoriu sa fii intr-un cuplu ca sa iubesti si sa fii iubit .Exista atatea feluri de iubire,incat ar fi egoist sa reducem totul numai la cuplu.Mama,tatal,sara,fratele,prietena,copilul,toti merita iubirea si aprecierea noastra.
            Daca nu esti intr-un cuplu nu inseamna ca nu poti fi fericit .Ce este importat ,inainte de a oferi iubirea celor din jurul tau :incepe prin a te aprecia corect pe tine insuti .Iubeste-te si vei fi iubit !Ai mai multa grija de tine ,nu te mai lasa pe locul doi,trei in topul prioritatilor zilnice!Elimina tot ce-ti face rau ,incepand cu obiceiurile nesanatoase si continuand cu persoanele care  nu merita sa-ti fie alaturi si lasa loc iubirii sa intre in viata ta!

23.01.2011

Cerul

cand totul dispare,si nimic nu are sens in viata ta,priveste cerul  si vei observa ca inca exista cineva  care se gandeste la tine .