21.02.2010

Ei...si ce...???

DA...mi-ai tradat increderea!
Am crezut in tine cu toata fiinta mea
M-ai zdrobit,mi-ai frant inima
SI am impresia ca nici nu ai crede asta .

Si cum ti-as putea spune eu "de ce?"
Ce drept as avea asupra ta...?
Dar simt ca inima-ti este rece
Si-as vrea sa fiu ceva in viata ta.

Vorbele mele sunt goale,fara speranta...
Vorbesc,zambesc,dar "nu traiesc".
Visez la mult cu umilinta
Si asta ca prea mult te doresc!

Si cand spun "te doresc" nu ma gandesc la "TE iubesc"
Caci imi doresc ca pentru o zi
Putin,dar rau,sa pot privi,
Cum ,tare mult eu "te ranesc"!

Si da..asta nu este iubirea.
DA ,da..este doar obsesia mea
Caci iti doresc nefericirea
Si nu te pot vedea cu altcineva .

Nu scriu poezii ..si nici versuri nu fac .
Scriu ce-mi doresc si eu intr-o zi,
sa ajung prea mult tie sa-ti plac!
Si sti de ce-mi doresc asa ceva?
sa vezi si tu ce simte "ea"!!!
sa nu vorbim si sa zambim ...si doar atat...Ca atat stim!!!

by isa&aly

20.02.2010

doar Timpul...

      Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
      Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
      Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.

     Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

     Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

    Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

      Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat
     Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

15.02.2010

despre machiaj

Ganditi-va la machiaj din punct de vedere teologic.omul,fiind chipul slavei lui Dumnezeu,orice adaos sau scadere din el duce la o demonetizare a lui,ca persoana.se pierde chipul,persoana,ceva din identitate.
ma gandesc la o imagine pe care o am de cand eram mica,la Brasov,cand deasupra scenei de la teatrul de papusi erau doua masti:una care radea,alta care plangea.e cea mai buna icoana pe care o am asupra persoanei din teologia bizantina.cred ca pe masura ce ne machiem,uitam sa ne aducem aminte ca machiajul tine de imparatia inversa a indumnezeirii.pe masura ce te apropii de chipul lui Hristos,chipul tau se sterge si se aseamana cu chipul lui Hristos!de aceea seamana preotii intre ei,pentru ca chipul lor seamana cu icoanele,iar icoanele seamana cu Dumnezeu.
           La tanticele machiate,problema se pune invers.pe masura ce vor sa se individualizeze,fara indoiala ca..se individualizeaza ,nu mai seamana cu nimic!uneori nu mai seamana cu nimic omenesc.observati,exista un continut teologic al machiajului.pe de alta parte exista o doza de bun simt,peste care se trece,este lezata incluziv frumusetea feminina;in fond ,o fata care se machiaza recunoaste...ce?de ce se machiaza?ca sa arate mai frumoasa.deci,in esenta,fara machiaj e urata,e o urmare a unui complex.iar cum complezele au la baza pacate,trebuie sa caute ce anume este pacat in ea,incat sa aiba nevoie de adjuvantul acesta,pentru a merge mai departe.
              Sa stiti ca nici barbatii  nu sunt departe de femei la machiaj.ei nu se machiaza cu tot felul de artificii de genul acesta.ei isi cumpara,care mai de care,masina mai puternica,telefon mai smecher,cate un lant,cate un ceas cat mai sofisticat...exista o mentalitate de emisie si pe linia barbatului.
pe mine ma deranjeaza cand,pentru machiaj,fetele sunt scoase afara din Biserica.domnisoarele si doamnele care va machiati,nu exista anatema pentru machiaj !cine va spune ca nu aveti ce cauta in Biserica ,pentru ca va machiati ,acela greseste.Acela nu are ce cauta in Biserica,pentru ca nu a inteles ca si machiatii se pot mantui.cu o singura conditie:sa se demachieze la timp...

vis

am avut un vis in noaptea de Craciun.
mergeam pe o plaja,iar Dumnezeu
       pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
      lasand o urma dubla:
una era a mea,cealalta a Lui.
atunci mi-a trecut prin minte ideea
    ca fiecare din pasii nostrii
reprezentau o zi din viata mea.
m-am oprit ca sa privesc in urma.
    si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
dar am observat ca,in unele locuri,
    in loc de doua urme,
nu mai era decat una singura...
am revazut filmul vietii mele.
     ce surpriza!
locurile in care nu se vedea
    decat o singura urma
corespundeau zilelor celor mai intunecate
    ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
    zile de nesuportat...
zile in care eu fusesem de nesuportat.
si atunci,intorcandu-ma spre Domnul,
   am indraznit sa-I reprosez:
-totusi,ne-ai promis ca vei fi cu noi
     in toate zilele!
de ce nu ti-ai tinut promisiunea?
   de ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata?
in zilele cand aveam cea mai mare nevoie
    de TINE?
iar Domnul mi-a raspuns:
-dragul meu,zilele pentru care n-ai vazut
decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am puratat pe brate...

14.02.2010

timpu' si speranta

 
      intr-o seara pe cand stateam confortabil in fotoliul din sala hotelului ,unde eram cazata alaturi de mica mea familie,si priveam linistita la emisiunea "dansez pentru sufletul meu"..am sesizat un zgomot ce parca se auzea din spatele meu .Desi la inceput nu-i dadusem prea multa importanta din cauza plictiselii ce ma cuprinsese,la un moment dat am simtit cum inima imi sare din piept si mi se taie resuflarea...Se auzea in pasi de dans melodia de care ma indragostisem acum ceva vreme.N-am putut rezista si scuzandu-ma fata de cei aflati in jurul meu cu pretextul"nu ma simt prea bine,am sa merg sa ma odihnesc!"...m-am retras mergand cu pasi repezi parca impinsa de un impuls caruia nu-i puteam rezista,catre sursa de unde ca prin farmec ,se auzea melodia ce ma fascina.Simteam ca,in timp ce incercam sa deslusesc acest mister,plutesc...:x
             insa in zadar,timp de trei zile la rand mi se intamplase la fel ,insa nu reusisem sa gasesc locul de unde muzica ma atrase spre ea.Depasita de situatie si luandu-mi gandul ca voi reusi vreodata sa dezvalui acel mister ce-mi umplea inima de o fericire nebuna.Am iesit sa ma plimb pentru cateva minute pe plaja..eram singura,soarele apusese de mult,iar stelele isi facusera aparitia alaturi de minunata si magnifica luna .
Dar am omis sa va spun ceva:-"...era al treilea an consecutiv cand veneam in acelasi loc si de fiecare data nu reusisem sa aud decat jumatate din versurile ce-mi incalzeau inima .
             de fiecare data se oprea cand simteam c-am reusit sa descoper sursa.De asta data ...luna ma privea ca si cand imi zambea.dar speranta din sufletul meu se stingea cu fiecare pas lasat in urma pe nisipul inca fierbinte.Mergand in noapte ..dezamagita dar in acelasi timp trista ..am privit spre cer..zarind o stea ce isi lua adio de la viata sa si se transforma intr-o "umbra ce saruta pamantul"...ma facu sa tresar .aveam impresia ca pasea alaturi de mine...m-am oprit:D...s-a oprit:D..."m-a privit si mi-a soptit :-vin=o cu mine!"M-a cuprins o teama de moarte ,insa ..in departare din nou se auzea ca un cantec de chitara ,melodia mea.Am privit-o si mi-am spus in gandul meu"de ce nu...:-"nu aveam ce pierde...sufletul imi era gol.Dupa aproximativ 20 de minute m-am oprit ...fiind uluita de ceea ce ochii mei vedeau , dar parca mintea mea nu putea concepe:PLUTEAM!...ohhh ce senzatie, ce bucurie era in inima mea.In aer trupul meu dansa dupa ritmul acordurilor...
         Intr-un "nor de ceatza" de nicaieri aparuse EL, invaluit intr-un mister de nedezvaluit....il priveam si ochii mei iubeau, insa m-am lasat cuprinsa de magia dansului si al ritmului de chitara si am dansat cum niciodata nu am visat.Treptat imi dadeam seama ca se apropia din nou finalul acordului si simteam cum iarasi nu voi reusi sa aud pana la final cantecul de care inima mea trista se indragostise , insa ca printr-o vraja el m-a atins, m-a cuprins si teama imi disparuse.
    Acum il aveam aproape de mine...il puteam simtii ca si cum facea parte din mine...m-a privit si mi-a soptit:"Imi acorzi acest dans?" glasul meu sopti un gingas "da" si invaluiti de mister, prinsi de o vraja, am zburat spre cer dansand pe melodia mea.
   Era prima oara cand simteam ca traiesc in sfarsit.Ascultand intreaga melodie ce rasuna pe intregul cer.Treptat....spre finalul ei ne-am trezit dinnou pe malul marii.Ma priveau neincetat ochii sai albastrii precum o stea si ma analizau.Din dansul nebun ramasese acum doar ritmul inimilor ce inca se auzeau "fugind".Ne priveam si fara sa stim ne-am trezit prinsi de valul iubirii...ne iubeam...dupa o intreaga noapte de povesti spuse in soapte si mii de culori ce reflectau pe cer iubirea din inimile noastre ...razele soarelui ne-au trezit...ma tinea in brate...NU ERA O ILUZIE,UN VIS:X...
     era fiinta ce luase nastere din mintea mea ,ce se hranise atata vreme cu speranta si iubirea din inima mea!!!era cu adevarat dragostea ce de mult fiinta mea o astepta pentru a fi cu adevarat fericita in aceasta lume.SPERANTA a fost ARMA sufletului meu!!!
     in sfarsit misterul era deslusit .nu reusisem niciodata sa aud intreaga melodie pentru ca inima mea o compusese si avea nevoie de aparitia SA pentru a o termina.Lipsea de fapt jumatatea sa,fara de care nu mai putea lupta si termina astfel cantecul iubirii din sufletul meu.
    IUBIREA e unicul sentiment ce ma poate face fericita pe deplin si fara de care viata mea nu are culoare iar sufletul mi-e "greu"!!!

11.02.2010

doar tu...

spre cer privesc si te zaresc
si dintr-o data zambesc:)
printre miile de culori
norii si-au facut aparitia
formand chipul din inima mea
aratandu-mi cat de important
esti in viata mea

doar tu sti ce-i in inima mea
doar soarele poate patrunde-n ea
doar ploaia ma face sa plang
insa doar zambetul tau ma face sa rad.

esti tot ce am si ce pastrez!!!
esti tot ce am si-mi doresc!!!:x

09.02.2010

esti...dar nu...

iti simt prezenta..
esti din nou langa mine ..
te-am asteptat o "iarna-n treaga"
iar acum te-ai aratat...
dar ce trist..nu esti cel la care am visat
in tot acest timp...
nu esti fiinta de care m-am indragostit...
ochii tai nu-s ca ai sai...
prin el..ma oglindeam..imi vedeam tristetea
dar in acelasi timp si iubirea ce i-o purtam
insa tu nu esti cum el a fost candva...
esti doar o alta iluzie de-a mea..
nu te mai vreau..
pleaca din viata mea..
lasa-ma sa traiesc prin si cu amintirea sa...
lasa-ma sa iubesc o "amintire dulce".!!!

clipe

trec clipe fara rost..amintirile parca nu mai au nici un folos...
oare poti sa inveti sa iubesti fara a mai "tine in tine"???
oare poti sa zambesti fara suspine???
toate astea sunt pentru tine...
invata sa fi mai bun cu tine
si asa vei putea zbura spre iubire...
si s-o poti "cuprinde" si "dansa" alaturi de ea!!!
vei reusi-ai incredere in tine!!!
cazi...nu-i nimic..ridica-te si continua!!!
va fi bine!

natura

cand privesc luna de mamura-iti vad chipul,
cand ascult murmurul unui paraias limpede-te aud pe tin,
cand miros o zambila gingasa-iti simt parfumul,
cand ating iarba matasoasa-iti mangai parul.
chiar daca nu te pot avea,
tu vei fi mereu al meu,
caci natura mi te-a oferit.

amagire

crezand in tine...am uitat de iubire...
m-am pierdut in soapte desarte
ce m-au facut sa adorm in noapte
nu stiam decat sa fiu cu tine
nu exista decat uimire
ori de cate ori te priveam
simteam a ta privire
atintita pe "mine"
atunci am inteles ca asta nu-i iubire
era doar o simpla amagire
iar tu radeai
stiind ca numai eu
eram in stare sa cad
sa ma ridic si sa-ti soptesc
"asta a fost iubire!!!"

08.02.2010

iluzie

departe ..in noapte..te-am zarit...imi pareai ca si cum te-as mai fi intalnit...dar nu..era doar un vis..unde numai eu te puteam privi...fara sa ma simti sau sa ma vezi...intotdeauna stateam in fata ta si te priveam...ochii tai ma fascinau...ma faceau sa simt ca pot zbura..dincolo de vis..si ca pot fi a ta...incercam din rasputeri sa te fac sa simti si tu...cum inima imi bate la fiecare miscare de-a ta tot mai tare...insa in zadar..tu erai pentru altcineva...nu-mi dadeam seama ca tu o iubeai pe ea...si ca eu sunt doar "fiinta din zare"...ce n-o puteai vedea..a trecut ceva timp pana cand am inteles..ca esti doar o iluzie de-a mea..si ca ma "hraneam" cu ea...poate ca incercam sa regasesc in tine..fiinta la care inima mea de mult spera...o iubire ce poate sa ma faca sa zbor de fericire..o mangaiere ce ma poate face sa "mor"..un cuvant ..ce ma poate face sa "adorm"...dar nu..erai din nou ..doar in mintea mea..si nimic altceva...

speranta















speranta e singura care ma mai tine in  viata
ca intr-o zi te voi reintalni
si am sa te pot privi
si-am sa incerc sa-ti citesc
din nou ochii
care niciodata nu m-au mintit
si au fost singurii ce mi-au povestit
ceea ce ei isi doreau cand tu erai trist
inca te simt ca si cand ai fi langa mine
parfumul tau ma "inconjoara"
nu-mi da pace..ma omoara...
dar tu..tu n-ai mai venit
ai disparut fara niciun cuvant \
lasand in urma doar "zambetul tau"...
de care m-am indragostit...

07.02.2010

copilaria



undeva ..in timp..pe cand noi eram preocupati de cum sa ajungem mai repede sa fim "majori"...a ramas in urma singurul paradis pierdut :"copilaria"...pe atunci nu stiam ce inseamna faima si banii..ce rol au ei in viata mea..si cat de importanta era liberatatea fara aceste doua "elemente"...imi aduc aminte si acum momentele faine petrecute fara nicio grija...cat era de bine..fara sa ai grija zilei de maine...fara sa te intereseze nimic altceva decat joaca ta..
.era atat de fain cand dupa o zi plina de nazbatii ma "refugiam" in masina tatalui meu...si ma gaseau dormind..era locul preferat..unde nimeni si nimic nu ma deranja..unde simteam ca lumea era numai a mea..si puteam visa fara intrerupere...sau cand scoteam toate hainutele si imi construiam un "pat imens" unde adormeam..;))...nu e nimic mai frumos decat sa-ti aduci aminte de copilarie...de clipele in care nimeni nu-ti cerea socoteala ...sau era invidios pentru ceea ce faceai...acum ..abia dupa ce am crescut ...mi-am dat seama ca viata nu era "povestea la care visam"...nu era ceea ce parea la prima vedere...nu era atat de simplu...iar intreaga poveste era mai grea decat ceea ce candva imi imaginam.singurele zile pline de fericire au ramas in urma..singurele clipe de neuitat le-am trait..inocenta copilariei ...singura comoara pe care o poate avea fiinta umana in viata sa...

06.02.2010

este posibila cu adevarat o viata fericita?


"CE FRUMOASA e viata!",exclamam atunci cand suntem fericiti.dar daca suntem realisti,vom recunoaste ca viata nu este intotdeauna frumoasa.ne lovim de probleme care uneori sunt atat de multe si de grave incat adevarata fericire nu pare a fi decat un vis.dar oare asa trebuie sa fie?se stie ca fericirea depinde de anumiti factori.ca sa ne putem bucura de viata avem nevoie de hrana suficienta ,de imbracaminte potrivita,si de un camin in care sa gasim ocrotire si liniste.societatea placuta si sanatatea joaca si ele un rol important.dar chia daca cineva ar avea intr-o masura toate aceste lucruri,s-ar putea ,totusi,sa nu cunoasca adevarata fericire.s-ar putea ca activitatea sa profesionala sau conditiile in care trebuie sa munceasca sa-l priveze de satisfactie.pe de alta parte,in multe familii domneste discordia intre sot si sotie,sau intre parinti si copii.apoi,nu putem ignora pericolul nici posibilitatea unei imbolnaviri sau chiar a unei morti subite.crezi oare ca am putea face fata acestor probleme precum si multor altora ,in asa fel incat sa ramanem cu adevarat multumiti?exista motive care ne indreptatesc sa dam un raspuns afirmativ.insa,pentru ca sa fim fericiti in viata,avem nevoie ,inainte de toate,de un lucru care multora le lipseste,si anume o RATIUNE de a trai. va continua.....


...stim cu totii cum e intr-o relatie...totul incepe f fain...ba chiar incepem sa visam pe mai departe...pentru un timp totul e cum am sperat ..insa pe neasteptate totul se schimba ...la inceput nu intelegem de ce si incercam sa dam vina pe cel de langa noi...insa nu observam ca de fapt amandoi suntem de vina...din punctul meu de vedere consider ca sinceritatea are un rol f important intr-o relatie...insa aceasta de cele mai multe ori lipseste...pt ca fie unul dintre noi este prea sincer ,fie unul e prea indiferent si lipsit de afectiune...de aici pornesc f multe conflicte care pe parcurs "deterioreaza relatia"...unu al doilea element f important consider ca este lipsa de comunicare dintre cei doi ...ceea ce duce la acelasi rezultat ca si lipsa sinceritatii...insa dupa o despartire cel mai frumos lucru pe care il pot face cei doi e sa reuseasca sa ramana prieteni desi la inceput e greu...dar e pacat pt ca daca n-a fost sa fie impreuna sa rupa orice legatura...asa ca mai bine ne gandim cu totii innainte ce am putea face mai bine decat sa rupem orice legatura cu persoana care innainte ne-a fost draga!!!!

ochii mei



Ochii mei tristi, ochii care te iubesc vor adormi ,ei vor tacea .
Ochii mei care ti-au mangaiat palmele firbinti, secunde in tacere ,
Ochii mei glasul iubirii , atingeri , suras nins pe chipul tau,
Ochii mei inconjurati de vise ,ascunsi in bratele tale , stiindu-se iubiti ,













Ochii mei ,candva privind in gol..
ochii mei schiopatand ,si-au repetat mereu :"nu uitati sa iubiti!
" Ochii mei cu inima , cu pumnii stransi te-au privit cand au sosit acasa ,
In ochii tai caprui ei s-au topit si ti-au zambit.
.tu ai stiut,ca eu Nu am uitat ce e IUBIREA!


  • am citit si-am recitit cuvinte... ce dor... ce dau inteles...tristete... doar
    suparare... si ma intreb cand pot citi, o fraza ..ce-mi pune inima in miscare.
    sa simt fericirea...sa traiesc iubirea, sa uit de ura, sa nu zic de minciuna...
    sa simt doar armonie, pace sufleteasca... ma intreb cand oare sa fie?... un semn
    bun, din bolta cereasca. sunt cuvinte colorate parfumate...fermecate... ce dau
    inteles la o viata intreaga, sunt cuvinte ... planse,nevinovate, ce transforma
    vointa de viata,intr-o dorinta de moarte. de iubesti o persoana ii rostesti
    cuvinte calde, de dragoste,de iubire. de urasti o persoana, cuvintele se
    transforma. pot provoca durere...ura te duce intr-un punct... sa-ti iei adio de
    la natura... sunt doar cuvinte, cuvinte blestemate... sunt cuvinte asternute
    intr-o carte, sunt doar cuvinte.. rostite la intamplare... sunt doar cuvinte
    cuvinte ce rau ne doare. ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte?? noi
    cum am mai vorbi/.? ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte noi ce am
    mai auzi??? Doar PACE Pasari ce canta... vantul ce adie usor, si mare ce se
    zbate!!!