cand inima imi era amaruie
plina de suspine si regrete
cand nimic nu ma mai facea sa zambesc
si sa sper ca in curand voi reusi sa iubesc
abia atunci m-ai invatat sa te privesc
asa cum sufletul din mine dorea.
ai aparut de nicaieri
plin de sperante si de vise
prins ca printr-o vraja
ce ma atragea spre ea.
ai crezut in mine
mi-ai dat puterea si increderea de sine
m-ai invatat sa dansez in pasi de vals
si sa plutesc pe norii cenusii ce imi acopereau ochii.
nu stiu cat de real esti sau cat de nebun vei ramane
insa stiu ca alaturi de tine imi este bine
desi imi esti doar un prieten
pentru inima mea ai devenit viata din ea.
nu iti voi sopti niciodata ceea ce simte ea
nici macar cand iti vei intoarce privirea si ma vei lasa.
ai fost si esti ceea ce ea isi dorea
asadar mai mult de atat nu am sa te mai las sa vezi.
intotdeauna te voi privi
ma voi oglindi in ochii tai
precum primavara
si voi zambi fiind imaginea din ea.
"asadar mai mult de atat nu am sa te mai las sa vezi"-stiu/pot sa aflu mai multe si fara simtul vazului ;)
RăspundețiȘtergereatunci felicitari,daca poti afla mult mai multe fara acest simt;)
RăspundețiȘtergere