Pe corabia de sclavi
Umblu fără s-am habar
De stăpânii mei hulpavi
Fie de-al vieţii hotar.
Din turnul scăldat în vânt
Care lin îmi stoarce ore
Văd, m-apropii de pământ...
Doar că-s în nori de fantome.
Iar pe puntea de asfalt,
Iar printre mături şi săbii,
Iar trag ghiuleaua c-un lanţ
Şi visez alte corăbii.
Ciuda catargului meu mut,
De jos, mă satur de claxoane,
Ies la geam dar de sclavi uit
D-alte mări rău îmi e foame.
Urc pe buza lui să plâng,
Astă epocă sugrumă.
Am fiinţa ancorată-n vânt
Şi am ghiuleaua în mână.
Frânge puntea trup şi fiară!
Suflet pânze v-a îndrăgi,
Eu, opaiţ stând să moară
Scăp de-a vieţii colivii.
În cavou ca să mă tragă
Arunc gânduri pe fereastră
Trotuar şi stradă să spargă
Scufund liniştea sihastră.
Va zgudui lumea mormântu-mi,
Cu-apa barca fie una!
Fiinţa-mi penetrează vântul,
Ghiuleaua îmi frige mâna.
Scap bila. Fuge în cer?
Smulge fiinţă. Nu carcasă?
Dansând suflare de înger
Fericit revin acasă.
By George Hardon :)
