Cerul

cand totul dispare,si nimic nu are sens in viata ta,priveste cerul  si vei observa ca inca exista cineva  care se gandeste la tine .

"linistea sufletului"

            Nu stiu daca vremea mohorata de afara e de vina pentru felul in care ma simt azi dar cred ca totusi datorez toamnei multumiri pentru ca exista si astfel de zile in care mai putem vedea contururile vietii.
                 Sa incep de unde si cu ce? Cu plansul infundat din inima, cu zbaterea lenesa dar neincetata a sufletului ce striga mereu dupa ajutor?Chiar nu stiu..Pt ca ambele se suprapun, ambele au momente cand se contopesc, cand formeaza un tot ce ma inabusa, imi opreste rasuflarea, imi umple ochii de lacrimi si ma simt gol pe interior…gol de suferinta, de bucurie, gol de sentimentele care fac un om sa traiasca cu adevarat..
            Acum multi ani am citit intr-o carte marunta, total nesemnificativa, o fraza care mi-a ramas intiparita in creier..”rasul este masca pe care soarta il asterne pe chipul unui om pt a ascunde un strigat de durere”..eram aproape un copil cand am citit asta si am zambit..peste ani, am inceput sa rad, iar acum…acum rad in hohote..acum rad cu lacrimi, rad cu disperare..sunt prea multe momentele in care simt ca nu am nimic din ce mi-am dorit, in care imi doresc sa fiu plin de tot ce face viata mai frumoasa…sunt gelos pe oameni, pe natura, pe obiecte, pe tot! in fiecare gasesc si vad cate ceva care mie imi lipseste…si totusi, ce ar umple acest gol? mai mult ca sigur un suflet asemeni mie, un suflet devorat de aceeasi foame de sentimente,disperat dupa puterea de a darui totul..
                Si totusi, ar fi de ajuns ? tare mi-e frica ca nu, ca mereu voi gasi altceva spre care sa tanjesc, o alta modalitate de a ma simti un suflet singur si stingher…dar pina la urma ce e sufletul? poate el fi definit cumva ? pt ca prea des auzi “am sufletul gol” decat viceversa…imi doresc sa simt bucuria cu adevarat, sa iubesc cu toata fiinta mea, sa ma darui in totalitate cuiva..sa am cu cine construi o lume paralela, o luma a noastra, plina cu gandurile si ideile noastre unde raul nu exista, unde fiecare clipa e sublima iar timpul se scurge nepasator, fara sa ne bage in seama, gelos pe sentimentele si implinirea ce-o simtim..dar toate astea’s vise, realitatea este cea mai cruda trezire…este cosmarul nostru, al celor sentimentali si vinovati ca simtim nevoia sa daruim frumusete,incredere..

"roua sperantei"

...picaturi de ploaie imi bat la geam...iar sufletul imi tese sperante ,ceea ce de mult nu a mai facut-o...imi e dor de o zi in care sa  pot zambi  si dansa pur si simplu pe ritmul inimii indragostite.ma indrept usor spre fereastra...privesc in zare...totul in jur mi se pare  atat de ireal....simt cum picaturile calde imi ating fata...imi indrept privirea spre cer,e atat de magic si in acelasi timp  atat de fascinant ma cuprinde un fior...plutesc :x imi intind aripile si ma indrept spre infinit ...unde nimic nu mai mai poate rani....simt cum totul se schimba in urma mea si las in spate tot ceea ce m-a dezamagit si m-a ranit.e atat de placut ... singuratatea a disparut si o data cu ea si teama de trecut iar amintirile au lasat loc unui nou inceput:).
   norii ca de catifea imi ating trupul si imi mangaie fata cu o delicatete inexplicabila ... e ca si cand te renasti si esti un copil nevinovat ce isi doreste sa fie alintat de catre parintii sai...aripile se intind formand un curcubeu si ma indrept spre un taram necunoscut ,oare sa fie visul ce-l tesea inima zi de zi de care nu ma mai puteam "dezlipi"???? sa fie oare "roua fericirii si a iubirii" unde poti sa fi tu insuti ,sa poti iubi fara sa ranesti ,sa asculti cantecul sufletului si sa poti simti ca in sfarsit esti un nou TU???

  PLUTESC....atat mai stiu,renunt sa ma mai gandesc unde voi ajunge si ce se va intampla...in sfarsit fac ce imi dicteaza fiinta ...ma las cuprinsa de valul rece si simt cum ma desprind de EU .... e atat de placut sa sti ca doar pt cateva minute poti sa fi inger ...si  sa poti calatori in lumi  inca nepatate de minciuni si rautate...ma scald in picaturi de ploaie colorate ...zambesc:)...totul e un vis din care nu m-as trezi niciodata....:X

poveste de toamna

            Intr-o duminica dupa-amiaza, intr-o toamna frumoasa si calda, iesisesi din casa hotarat sa-ti scoti gandurile la plimbare. Te-ai indreptat catre parcul de langă casa bunicilor si cu ele de mana, te-ai asezat pe o bancuta retrasa, sa-ti tragi sufletul, chinuit de atatea framantari. Inchizi ochii, incerci sa te eliberezi de tine, sa-ti golesti mintea, sa-ti uiti sentimentele, sa încetezi sa fii uman. Dar iti apare un suras pe buze cand o raza de soare iti mangaie jucauş chipul, printre ramurile indoliate. Te-ai inconjurat de un adevarat cimitir de frunze, oriunde ai privi, ele zac moarte langa tine.
       Si din toate cate sunt, ridici in maini una singura. Intreaga sau strivita de alte frunze, respirand viata prin nervuri sau deja chinuita de apropierea mortii, nici nu mai conteaza, e frunza ta.

       Te-ai intors acasa. Obosit, inainte de culcare, ti-ai uitat frunza pe birou. Sora ta o considera doar o alta frunza pentru ierbarul tau, parintii nici nu au observat-o in palma ta cand te-ai intors acasa, au fost mai ingrijorati ca ai intarziat la masa, cat despre bunici… Poate nici nu mai ai bunicii langa tine, sa stii daca au observat frunza …

            Tu ai stiut ca frunza asta e speciala. Poate din simplul motiv ca e a ta, ai stiut ca are o poveste si motive pentru care s-a sinucis. Desi ceilalti ti-ar spune ca nu merita, tu esti convins ca e deosebita.Si o pastrezi pentru ca ai ales-o si pentru ca este a ta. Incepi sa te intrebi daca in parc, langa bancuta unde te-ai odihnit, nu erau alte frunze mai frumoase, mai mari sau mai colorate? Hmm … cam tarziu pentru regrete. Te framanta si întrebarea daca frunza ta e multumita ca ai ales-o tocmai tu? Oare îsi dorea pe altcineva, te visa altfel? Te considera suficient de bun pentru a o pastra? Daca intr-o zi iti va arunca in fata durerosul adevar ca nu are sentimente pentru tine?

           E tarziu…Si-ti place sa crezi ca merita, desi stii in adancul fiintei tale ca nu merge. Ca frunza se va ofili, ca vei ramane singur, ca ei nu i-a pasat nicicum ca visele tale purtau coloritul ei. E tarziu si te amagesti ca va fi frumos, cat va fi, ca vei ramane cu amintiri de neuitat, ca asta e tot ce conteaza. Te fura somnul, gandurile ti s-au imprastiat printre vise.

        Pe birou, nervurile frunzei crapa. Si tu ramai singur, amagit de visele tale, preocupat de propriile visuri, sperand ca merita.
        Acum nu mai e noapte, toamna s-a dus demult, dar tu continui sa te invalui in singuratate...

ochii care nu se vad-se uita?!?!

             
               Cineva spunea că timpul şi distanţa sting o dragoste superficială,dar întăresc una adevărată. Toată lumea vorbeşte despre dragoste,cânta despre dragoste,dar oare cu toţii înţeleg adevăratul sens al cuvântului?Un cuvânt uşor de definit dar greu de înfăptuit,însă întelegem noi oare ca dragostea inseamna de fapt un sentiment de afectiune,de pretuire pentru cineva,care implica o neliniste provocata de banuiala infidelitatii fiintei iubite,grija de a pastra pentru sine un lucru de pret? N-am fost deloc surprinsa sa aflu in urma unui sondaj de opinie ca majoritatea persoanelor au tendinta de a vedea relatiile la distanta intr-o lumina sumbra .


              Este oare adevarata zicala:’’Ochii care nu se vad se uita?’’ O relatie este asemenea unui pachet cu avantaje si dezavantaje.Desigur ca distanta minimalizeaza vizibilitatea defectelor personei opuse.Iti pune pe tava tot ce e mai bun, dar iti ascunde partea mai putin buna a lucrurilor.De exemplu intalnirile virtuale pe internet,vorbitul la telefon,nu te ajuta prea mult in a cunoaste adevarata fata a persoanei iubite,comportamentul si starile ei adevarate.Intalnirile virtuale pot fii de cele mai multe ori inselatoare ,dar desigur,poti sa si risti.

            Nu contest faptul ca ar putea merge o asemenea relatie,dar de cele mai multe ori nu functioneaza.In cele mai bune cazuri ambele persoane sunt sincere,evlavioase si implica un mare grad de incredere.Mai mult de atat,niciodata nu va functiona o relatie, mai ales la distanta,daca primesti fara sa daruiesti sau daruiesti fara sa primesti. Ironia celor spuse pana acum e faptul ca o relatie este greu de mentinut si de-aproape,dar curios este ca relatiile in care persoanele implicate nu se vad,uneori pot duce chiar la casatorie.Greu dar nu imposibil


             Cu toate acestea,eu fac parte din grupul minoritarilor si afirm cu ardoare ca distanta poate apropia doua persoane daca exista o iubire adevarata si intentii serioase.Totul depinde si de mentalitatea fiecaruia. Distanta apropie atunci cand iti dai seama ce vei pierde daca vei lasa sa-ti scape din maini o persoana nepretuită.Niciodata nu vei sti ce ai avut pana nu-l mai ai.Uneori trebuie sa pierzi ca sa sti ce vrei. Daca a fost o dragoste la prima vedere ,exista minime sanse ca starea euforica de la inceput sa se mentina dar nu imposibil.Ceea ce ar putea sa mentina focul nestingibil dintr-o inima inflacarata ar fi gandul la ziua revederii şi daca intr-o relatie exista o temelie buna,o sa treaca cu siguranta de ‘’proba’’ timpului.

Dragostea inseamna pasiune, emotie si romantism

  
                                        Dragostea inseamna pasiune, emotie si romantism.

       “Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!”… dupa cum bine spunea Octacian Paler.

       In zilele noastre tot mai multi uita sa mai fie romantici si chiar daca sunt indragostiti sar peste aceasta stare minunata. S-au cam pierdut vremurile cand baietii duceau flori la intalnirea cu iubita sau cand ii trimiteau o scrisoare sau un mic cadou cu un text de dragoste ascuns in el. S-au cam uitat plimbarile mana in mana prin parcuri, strangerile de mana sau micile saruturi furate intr-o sala de cinema sau de teatru.. S-au cam uitat toate aceste mici detalii care sunt esenta romantismului. Nu o spun decat cu o parere de rau, caci dragoste poate exista si fara romantism, dar este ca si cum ai manca o mancare nesarata… cam aceasta este parerea mea.  

         

in fiecare zi...

cuprinsa de un sentiment ciudat
imi indrept privirea catre cer
ma las prada sentimentelor
ce de mult ma "incercau"
si simt cum totul in jurul meu
prinde o noua forma si culoare.

ma intind pe iarba inca "cruda "
iar ochii mi se inchid usor
precum fulgul de nea ce se asternea
pe palma ta  fina ce imi mangaia chipu'.

acum-ca printr-o vraja intreaga viata
mi se deruleaza in fata ochiilor
intamplari ciudate si vise "destramate"
sunt primele ce imi revin in minte
facandu-ma sa tresar fara sa stiu
ca pe obraz,usor imi aluneca o lacrima.

ma simt ca la inceput
lipsita de viata si fara nici un scop
ma revad...aceeasi fiinta firava
care nu avea incredere nici macar in a sa umbra.

de abia acum realizez ca viata
pur si simplu a trecut pe langa mine
fara ca eu sa fac ceva,
sa o schimb cat de putin .

ma revolt si incerc sa ma schimb
dar fara rost...sunt doar amintiri...
insa din ploaia de lacrimi
ce acum imi inundau ochii,
revad un chip...
imi pare atat de cunoscut
insa nu pot sa il recunosc
e invaluit intr-o ceata ...

deschid ochii si zaresc luna de pe cer
cu glasu' tremurand ma intreb:de ce oare/?
iar cum stelele ma priveau tacute
mi-au desenat chipul din vis...
am ramas inmarmurita...

erai TU...
cel de care nu mai stiam nimic
de foarte multa vreme
cel care a disparut fara vre-un cuvant spus
sau vre-o mangaiere...

de abia acum am inteles
ce ai reprezentat pentru mine
si ceea ce simt cu adevarat
cand imi aduc aminte de gingasia ta.!
nu am sa uit niciodata acea privire
de care inima mea s-a atasat.

ma ridic si ma indrept spre nicaieri
dar cu sufletul impacat
stiind ca de acum o pot lua de la capat
lasand in urma tot ceea ce a fost candva
si dezlegandu-ma de amintirea ta
AM ZAMBIT ...:)

oriunde ma uit:x

intra in visele mele si fura-mi somnul,domnisoara
vrajeste-ma si fura-mi inima
oriunde ma uit ,te vad pe tine
de tine depind acum,dragostea mea,
sa folosesc magia,pentru a iti spune ca te iubesc??!!

cum pot sa-ti spun ,ce simt pentru tine
mai bine facem schimb de inimi
sunt in impas cand vreau
sa-ti spun ce simt pentru tine ,
de tine depind acum ,dragostea mea.

Sinceritatea si prietenia

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.

Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer.

Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.


De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.


In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.


Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.


O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.


Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Iubiri pierdute, iubiri regasite

Fiecare dintre noi a avut mici si mari iubiri, povesti uitate si povesti care inca bantuie prezentul. Cum ar fi daca am reintalni iubirea pierduta in urma cu multi-multi ani sau poate decenii?


Prima mare iubire nu se uita niciodata, se spune. Ne ravaseste, ne schimba pe vecie si ne ramane permanent in suflet chiar daca amintirea ei este stearsa incet incet de fiecare noua mica iubire. Unii dintre noi raman permanent cu regretul a ceea ce ar fi putut sa fie. Rememoreaza la nesfarsit motivele stupide pentru care acea relatie nu a putut sa continue si in prezent si isi doresc sa aiba din nou sansa de a retrai ceea ce au simtit atunci. Altii trec peste moment, realizeaza ca pur si simplu nu a fost sa fie, dar se gandesc ca au gresit evitand sa tina legatura cu acea persoana care le-a marcat atat de puternic existenta.

Dr. Nancy Kalish, psiholog american de renume, a studiat fenomenul iubirilor pierdute si regasite. A condus un amplu studiu inca din anii '90 pentru a observa care este efectul reintalnirii a doua suflete ce se considerau in tinerete suflete pereche. Primul studiu s-a derulat in 1993. Proiectul iubirii pierdute s-a bazat pe raspunsurile si povestile a 1000 de oameni. Doua treimi dintre acestia si-au contactat vechile iubiri si peste 70% dintre ei au pastrat apoi legatura cu acestea. Doar 30% dintre cei intervievati erau casatoriti.

Desi “subiectii” nu isi doreau neaparat sa reia si vechea iubire se pare ca momentul reintalnirii este aproape magic. Vechile sentimente par a reveni, bulversand si coplesind prin amploarea lor. Marile iubiri le traim cand suntem tineri si usor de impresionat, iar amprenta pe care o lasa o dragoste mistuitoare este imposibil de sters. In momentul reintalnirii, toate acele momente frumoase, toate acele amintiri pe care le credeai de mult uitate, vor reveni mai navalnic decat niciodata. Si... odata cu ele si sentimenele de altadata. Cei mai multi vor pierde controlul si chiar daca nu isi propusesera decat sa se reintalneasca cu un prieten vechi, in final relatia se poate transforma din nou intr-una de iubire.

Acest lucru este devastator pentru casnicii. Chiar daca cei intervievati nu aveau intentia de a isi insela partenerul/partenera, unele lucruri scapa de sub controlul nostru.

Aproape fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat sa puna mana pe telefon si sa isi sune o veche iubire. Acum ca avem internetul al dispozitie chiar este mult mai usor sa dai de cineva cu care nu ai mai tinut legatura. Trebuie sa ne gandim insa de mai multe ori, chiar daca suntem sau nu intr-o alta relatie, chiar daca suntem sau nu convinse ca acela este un capitol incheiat. Este dificil sa ne controlam emotiile si este posibil sa devenim oarbe, sa ne indragostim de o persoana pe care credem ca o cunoastem. Anii nu trec in van, ei ne schimba, ne slefuiesc, asa ca este posibil sa intalnesti un strain.

Gandeste-te de doua ori inainte de a hotari daca este cazul sa deschizi un vechi capitol al vietii tale.

nimic si totusi prea mult

Dincolo de lumea nebuniei si a inselatoriei,
Departe de nimicuri si toate,
De sperante si soapte ,
Se afla undeva ascunsa iubirea ,
Ce incalzeste inima ,
Ii da aripi sufletului sa se avante in noapte,
Sa spuna lumii intregi mii de soapte,
De nimicuri,toate.
Ce te face sa zbori departe...departe.

un nou inceput

in mii de soapte
imi amintesc prima noapte
dincolo de rasarit
cum te-am intalnit intaia oara
priveam cum te indepartezi
si tot mai repede cum inima imi bate
nu stiam de ce nu te-am mai zarit
era ca si toamna ce-a trecut neintrebata
care isi lasa in urma si ultima clipa de viata
in departare te-ai intors si m-ai pivit
ca si cand nimic nu s-ar fi implinit
ai zambit si i-ai soptit vantului
cat de mult iti doresti sa ma poti
vedea zambind ca si cand nimic nu s-ar intampla.
atunci am inteles ce mult iti doreai
sa ma simti aproape ,
sa ma strangi in brate
si sa nu mai spunem nimic
la fel ca in prima noapte
doar sa ne privim
si sa intelegem tot ce ne-a legat
 sa lasam in urma lumea toata
care intotdeauna ne-a tradat.:)
eram din nou ca la inceput de drum
plini de sperante si vise
precum copii ce-si priveau mama zambind
cand le spunea povestea de noaptea buna!
fericirea isi gaseste loc din nou in inimile noastre !

timpul

       
      Departe de mine sa am aici o definitie stiintifica sau chiar filozofica a timpului. Timpul este un fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. El este valabil ca un efect al miscarii( transformarii) materiei in univers. Este masura Lui Dumnezeu pentru tot ce este trecator. Prin el Dumnezeu masoara transformarea intregii materii. Pentru noi oamenii de pe pamint , timpul este o masura a calatoriei noastre terestre.In timp parcurgem orice eveniment de pe aceasta planeta. 
                  Ce trebuie sa retinem este ca timpul ne forteaza la anumite situatii pe care nu le mai putem schimba. Orice fapta pe care ai facut-o nu mai poate fi anulata, nici modificata. Timpul nu se mai intoarce inapoi. Nu poti sa experimentezi acelasi eveniment de doua ori. Fiecare " celula " a timpului este umpluta cu evenimentul pe care il oferi in succesiunes lui si atit. Regretele nu pot schimba nimic. De aceea grija noastra este " Cu ce umplem celulele timpului?.
      Biblia are un alt cuvint care exprima scurgerea evenimentelor in timp.Cuvintul este " vreme ". Se pune mare accent pe neputinta omului de a schimba un eveniment deja produs . Vremea este un punct in timp , o celula a timpului, in care ceeace ce operezi ramine pentru totdeauna si nu se mai poate schimba. De aceea Biblia ne indeamana prin apostolul Pavel : " Rascumparati vremea caci zilele sint rele ".(Efeseni 5:16). Adica sa consideri timpul ca o investitie pretioasa si de loc din abundenta.
            Timpul este cel mai delicat element al vietii pe care trebuie sa-l folosesti cu inteleptciune. Multi oameni risipesc timpul. Mai tirziu ar avea nevoie de el dar nu mai este valabil pentru ei. Timpul ne masoara instabilitatea noastra in acest univers. Timpul este usa divina care ne este deschisa sa intram in vesnicia lui Dumnezeu. Biblia ne invata ca timpul nu ne este la dispozitie . De el trebuie sa ne agatam cumva. Singura clipa in care putem sa folosim timpul in favoarea noastra este prezentul. Trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu il cunoastem . Presentul este al nostru, si dupa cum va dati seama este scurt. Biblia ne indeamna sa ne apropiem de Dumnezeu cind este inca prezent. " Astazi daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile !."(Evrei 4:7 ). 
            Cuvintul " astazi " exprima prezentul pretios care este doar o mica particula a timpului pusa noua oamenilor la dispozitie de catre Dumnezeu. Sa il folosim cit mai eficient spre beneficiul nostru. Incorporati in structura timpului nu Dumnezeu " trece de noi" ci noi " trecem " de El. Timpul lucreaza pentru noi numai atunci cind acceptam ca Dumnezeu sa ne invete cum sa-l folosim. Cind Dumnezeu se apropie de noi atunci este prezentul potrivit si nu altadata. Dumnezeu ne indeamna si astazi prin gura proorocului : " Caci El (adica Dumnezeu ) zice:" La vremea potrivita te-am ascultat , in ziua mintuirii te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita, iata ca acum este ziua mintuirii."(2 Cor. 6: 2). Observam ca vreme portivita, timpul accesibil pentru noi este" acum ", adica numai si numai timpul prezent.
Omul si-a pierdut sensul timpului. Din pricina pacatului omul numai are puterea de a cunoaste vreme potrivita pentru el. Biblia ne spune ca a ajuns mai prejos decit animalele. " Chiar si cocostircul isi cunoaste vremea pe ceruri; turtureaua , rindunica si cocorul isi pazesc vremea venirii lor ; dar poporul Meu nu cunoaste Legea Domnului ." ( Ieremia 8: 7).
                  Daca vrei sa devii din nou o fiinta deasupra animalelor tu trebuie sa ai abilitatea evaluarii timpului. Cu tristete trebuie sa recunoastem ca majoritatea oamenilor sint tot mai iresponsabili cind este vorba de folosirea eficienta a timpului. Omul iroseste in viata sa mult timp pretios. Iti dai seama de lucrul acesta cind este prea tirziu si nu se mai poate face nimic. Un lucru este sigur. Singurul lucru eficient care ti-a mai ramas sa-l faci in prezentul timp accesibil pentru tine este sa-L cauti pe Dumnezeu cita vreme se poate gasi. Astfel este indemnul proorocului Osea :" Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mintuire ". ( Osea 10:12). Nu fi ignorant al timpului. Este pretios. Foloseste-l cu intelepciune !.

infinit

  ma indrept spre infinit
unde poate voi intelege ce simt
sa caut suferinta ce m-a facut sa mint
si sa dau ochii cu ea
sa o intreb daca as putea
 sa o schimb cu iubirea
ce si-o doreste inima
sa invat ce inseamna ea
sa depasesc momentele
ce le-am intalnit in viata mea
sa traiesc sperand
ca intr-o zi viata va fi asa,
 cum eu am crezut candva
si ca nimic nu va mai interveni
intre mine si iubirea ce-o poarta inima
ea isi doreste linistea ce n-a avut-o nici cand
si sa poata salva sufletul
ce o mai tine inca legata de ea
sa incerc oare spre infinit
sau sa ma pierd sperand???
las amintirea "plangand"
si trec spre nesfarsit fara vre-un regret...???
inca nu e tarziu sa ma trezesc
insa reusesc sa ma detasez:)!!!


Reclame Adsense: Jurisprudenta CEDO si nationala

speranta divina

o stare de fericire imi cuprinde sufletul

ma simt ca si cand as pluti spre cer
e atat de minunat sa il pot privi
si sa inteleg ca el exista in a mea inima
EL ma faca sa zbor deasupra tuturor
imi reda speranta ce am pierdut-o candva
ma invata sa iert si sa iubesc pe al meu prieten
sa deslusesc misterul din privirea SA
SI sa ma indrept spre lumina
si linistea ce de mult o astepta sufletul din mine
El a venit sa imi ofere a SA iubire
si sa imi citeasca despre nemurire:)
Acum e printre noi,si stiu ca in curand
tristetea si moartea va disparea
lasand loc sperantei si sclipirii
ce ma vor face inger:)
asa cum de mult a visat inima mea
ca devenise o parte  din ea(nemurirea)!!!
IISUS e viata si speranta din fiecare suflet ratacit
care reda iubirea si increderea:)