cuprinsa de un sentiment ciudat
imi indrept privirea catre cer
ma las prada sentimentelor
ce de mult ma "incercau"
si simt cum totul in jurul meu
prinde o noua forma si culoare.
ma intind pe iarba inca "cruda "
iar ochii mi se inchid usor
precum fulgul de nea ce se asternea
pe palma ta fina ce imi mangaia chipu'.
acum-ca printr-o vraja intreaga viata
mi se deruleaza in fata ochiilor
intamplari ciudate si vise "destramate"
sunt primele ce imi revin in minte
facandu-ma sa tresar fara sa stiu
ca pe obraz,usor imi aluneca o lacrima.
ma simt ca la inceput
lipsita de viata si fara nici un scop
ma revad...aceeasi fiinta firava
care nu avea incredere nici macar in a sa umbra.
de abia acum realizez ca viata
pur si simplu a trecut pe langa mine
fara ca eu sa fac ceva,
sa o schimb cat de putin .
ma revolt si incerc sa ma schimb
dar fara rost...sunt doar amintiri...
insa din ploaia de lacrimi
ce acum imi inundau ochii,
revad un chip...
imi pare atat de cunoscut
insa nu pot sa il recunosc
e invaluit intr-o ceata ...
deschid ochii si zaresc luna de pe cer
cu glasu' tremurand ma intreb:de ce oare/?
iar cum stelele ma priveau tacute
mi-au desenat chipul din vis...
am ramas inmarmurita...
erai TU...
cel de care nu mai stiam nimic
de foarte multa vreme
cel care a disparut fara vre-un cuvant spus
sau vre-o mangaiere...
de abia acum am inteles
ce ai reprezentat pentru mine
si ceea ce simt cu adevarat
cand imi aduc aminte de gingasia ta.!
nu am sa uit niciodata acea privire
de care inima mea s-a atasat.
ma ridic si ma indrept spre nicaieri
dar cu sufletul impacat
stiind ca de acum o pot lua de la capat
lasand in urma tot ceea ce a fost candva
si dezlegandu-ma de amintirea ta
AM ZAMBIT ...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu