Nu mai zăresc şi nici n-ascult,
Poteca merge încă mult
Şi, de când umblu fără cruce,
Nu vreau să merg, dar ea mă duce.
Drumul lung, drum de toamnă,
Privesc la el şi iar mă cheamă.
M-aş opri doar o secundă,
Dar poteca mi se afundă.
Printre frunzele de toamnă
Las ochii să te culce
Şi cu tine sufletul s-adoarmă
Până mâine, când drumul iar mă cheamă.
A trecut pe-aici, paduri si ape,
Un singur om, zi şi noapte,
Vântul zice că-l cunoaşte,
Pomii-mi zic că e departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu